Dincolo de trupurile fiintelor nevinovate ce se nasc si traiesc in ,,incubatoarele’’ unei societati alienate moral, personaje ce traiesc/supravietuiesc intr-un sistem politic dictatorial!

- Virgil ANDRONESCU -

Sambata, 2 noiembrie , de la orele 18.00, în Sala Mare a avut loc spectacolul „Omul perna” de  Martin McDonaugh, in regia lui Radu Afrim. Spectacolul a fost unul deosebit prin forma si continut- dincolo de textul original al irlandezului Martin McDonagh, stiinta regizorala- inteligenta si imaginatia lui Radu Afrim ne-a transportat iarasi intr-o lume a sensibilitatilor dure dar si a duritatilor ,,sensibile’’- regizorul exagerand ca de fiecare data, acum mai mult ca oricand- cand, dupa parerea mea, ludicul grotesc si lipsa separatiei dintre realitatea si imaginatia oamenilor- de la copii si pana la adulti. Radu Afrim dezvolta si restrange- simultan, spatiul scenografic intr-un decor care cu greu poate fi definit cu exactitate in ceea ce reprezinta cu adevarat. Am vazut sambata, pe scena Salii Mari a teatrului ,,Maria Filotti’’, un decor impresionant ce parea a fi cuvele generarii si regenerarii vietii, carcerele prizonierilor politici (lagarele de exterminare a intelectualilor) ori un nekropolis bantuit de iluzii precum viata si moartea- simbolistica decorului devine creatoare de libertate- da spectatorului posibilitatea de a duce si mai departe tragismul piesei dar si in a-l estompa pe cat este posibil si numai daca acesta simte interior aceasta nevoie. Inca de la inceputul piesei avem de-a face cu personaje ce traiesc/supravietuiesc intr-un sistem dictatorial unde mult mai importanta este opera/spiritul creativ trecatoare dincolo de orice instinct de supravietuire si de oricare zid ridicat contra umanitatii, intr-o lume absurd de absurda. Sacrificiul de sine (- comparabil cu ceea ce s-a intamplat intelectualilor romani in perioada comunista a anilor ’50-’60 ) spre avantajul trairii intru vesnicie a operei literare- dincolo de efemeritatea finita a autorului. La un moment dat- dincolo de trupurile fiintelor nevinovate ce se nasc si traiesc in ,,incubatoarele’’ societatii alienate, apar imaginile- cutremuratoare, copiilor ce zilnic mor din cause diverse ( foamete, boli si razboaie ); decorul devine- dincolo de si dincoace de textul rostit si de jocul alert si dramatic al actorilor, principalul, solidul si rezistentul punct de sprijin al regizorului Radu Afrim in a transmite- extreme de dur si sensibil de subtil, esenta piesei lui Martin McDonagh: adevarul transformat in minciuna, minciuna repetata devine adevar absolut- victima devenita calau si calaul transformat in victima- intr-un cerc al violentei care amplifica violenta dincolo si dincoace de ceea ce/si cum personajul Katurian a creeat propria sa opera. Ideea este ca intr-un stat totalitar opera/insusi creatorul operei ( al actului artistic in sine ), poate avea de suferit ori poate produce mari suferinte sie insusi cat si celor apropiati- fara a avea nici macar ceea mai mica vina si numai pentru ca poarta pe umeri povara intelectualui menit sa lumineze si alte minti. Omul perna- un fel de Om alb, opus al Omului negru ( Boogie Man-  Monstru înfricoșător, fiinta fictive, folosit pentru a speria copii. Descrie o persoana rea, ​​resposabila pentru o situație proastă ), indruma copiii spre fapte bune, intr-o lume a haosului- unde degeneratii psiho-moral traiesc alaturi de oameni normali. Toata piesa se desfasoara intr-un ritm alert, dinamica se mentine echilibrata, actorii si personajele fac abstractie de ,,sala’’ arhiplina- uneori inspaimantata, alteori uluita, destul de des agresata de realismul dramatismului transmis de pe scena dar si de realitatea din afara actului cultural in sine. Omul perna, piesa vazuta pentru prima oara- dar de care am auzit numai cuvinte de lauda, mi-a revelat si mi-a relevat universalitatea violentei dincolo de varsta si clasa sociala, cu preponderenta in sistemele totalitare. ( Copilul devine calau intr-o lume din care a invatat sa devina calau. Adultul e calaul educat de timpuriu la scoala violentei, pentru a apara un sistem socio-politic in care e obligat- poate!, sa supravietuiasca. ) Piesa Omul perna, ca si Sufletul. Puncte de veghere, propun o analiza- marca Radu Afrim, a unor tipologii umane- de la copilul naiv pana la adultul morbid, prin ludicul grotescului, printr-un ‘’ceva’’ care nu poate fi perceput cu simțurile noastre ca normal ori anormal, toate acestea rezolvand problematica subiectului piesei- realizand o analiza la fel de obiectiva si dramatica a diversitatii tipologiilor umane. Dupa terminarea spectacolului, bulversantului spectacol!, trebuie sa treaca ore bune de tacere pentru ca mai apoi sa-ti poti reseta simturile, creierul, intregul mecanism de percepere si gandire asupra realitatii cotidiene. Interesant este ca ,,leziunile’’ produse de Radu Afrim- prin regizarea piesei Omul perna a scriitorului  Martin McDonaugh, sunt adanci si poate pentru totdeauna in cazul celor lucizi si cerebrali cu adevarat!