Prietenie: totul pan’ la bani!
- Virgil ANDRONESCU -
Am vazut pentru prima data piesa ,,Casa’’ de Evgheni Griskovet si Anna Matison si cu sinceritate marturisesc ca m-a emotionat pana la lacrimi. Pot spune ca piesa s-a jucat pur si simplu cu trairile si cu gandurile mele, oferindu-mi,prin subiectul si punerea in scena, realitatea cruda a unor vremuri trecute,dar atat de actuale. Problematica prieteniei pana la bani- una mai curenta decat oricand, m-a transportat cu gandul in vremurile de acum, mi-a adus in fata dileme dintre cele mai dureroase: pana unde poate merge prietenia, lipsa banilor ori detinerea lor in cantitati mari, dorinta oricarui om de a avea propria casa si de a avea un anumit standard de bunastare pentru familia sa, visul fiecarui om de a-si depasi propria conditie si de a accede- cu naivitate, bunatate si simplitate, la o lume din care prietenii ( ,,prietenii’’ ) se infrupta deja. Regizoarea
Sanziana Stoican da o nota accentuate de gingasie personajelor. Da, cumpararea unei case a fost, este si va fi pentru personajul Igor- eu, tu, noi, voi, oricare si de oriunde am fi acestia- un vis greu ori imposibil de realizat. Medicul Igor- fiind un om cat de cat realizat, doreste si incearca depasirea conditiei sale de om din clasa de mijloc si devine un cap de familie ce viseaza obsesiv o ,,casa pe pamant" pentru el si familia sa, ceea ce reprezinta firescul vietii normale si linistite. Apartamentul frumos si asezat nu-i mai e de ajuns, doreste trecerea cu un nivel mai sus in societate- merita aceasta avansare, si crede cu tarie ca poate… desi nu are banii necesari pentru cumpararea unei case- si nu una oarecare,ci casa visurilor sale. Credinta sa in prieteni si in apropiati, naivitatea sa, credulitatea il imping intr-o cursa contra cronometru pentru obtinerea banilor necesari. Credinta, naivitatea, credulitatea sunt adevaratele vise ce se transforma in cosmaruri atunci cand e refuzat- rand pe rand, de cei mai buni si apropiati prieteni carora le cere cu imprumut bani pentru a-si cumpara casa. Dezamagirea devine totala, naivitatea e dusa la extrem si de aici intreaga sa lupta interioara dar si cu prejudecatile si rautatile asa-zisilor prieteni. Sanziana Stoican ,,jongleaza’’ intr-un fel special cu ideea de moral si imoral: cei mai buni prieteni- cu totii realizati financiar, refuza lui Igor ajutorul ,,cu imprumut’’, iar socrii acestuia- oameni aproape de finalul vietii, ii dau putinii bani stransi in zile albe pentru zilele negre ce aveau sa vina. Piesa si jocul actoricesc m-au miscat profund, nu cred ca a simtit altfel nici publicul ce a umplut Sala Studio a teatrului ,,Maria Filotti’’. Felicitari actorilor Alin Florea, Ramona Ganga, Valentin Terente, Liviu Pintileasa, Emilian Oprea,Corina Bors, Liliana Ghita si Marius Exarhu pentru spectacolul realizat, din care am retinut descrierea mai vie ori mai sumbra,a relatiilor de prietenie dintre oameni, cat de mult sau de putin se simt acestia singuri ( ei cu si in ei- in lipsa sau in preaplinul banilor, ori in relatia cu semenii ), viata in familie si in societate, dragostea si indiferenta dintre oameni in familie si in afara acesteia. Am trait momente unice, uneori cu un zambet ironic in coltul gurii, alteori- de cele mai multe
ori, cu lacrimi in ochi ( de profunda tristete ) bucurandu-ma de jocul actoricesc, de scenografia simpla dar graitoare, de lumea ce am gasit in piesa ,,Casa’’ de Evgheni Griskovet si Anna Matison.Directorul Lucian Sabados- de scurt timp manager al teatrului ,,Maria Filotti’’, reuseste- cu mare succes la publicul brailean tanar si nu numai, sa aduca spectacole cu subiecte tari, cu scenografii minimaliste dar de mare impact, in asa fel incat revigorarea teatrului brailean sa devina o certitudine.
Am vazut pentru prima data piesa ,,Casa’’ de Evgheni Griskovet si Anna Matison si cu sinceritate marturisesc ca m-a emotionat pana la lacrimi. Pot spune ca piesa s-a jucat pur si simplu cu trairile si cu gandurile mele, oferindu-mi,prin subiectul si punerea in scena, realitatea cruda a unor vremuri trecute,dar atat de actuale. Problematica prieteniei pana la bani- una mai curenta decat oricand, m-a transportat cu gandul in vremurile de acum, mi-a adus in fata dileme dintre cele mai dureroase: pana unde poate merge prietenia, lipsa banilor ori detinerea lor in cantitati mari, dorinta oricarui om de a avea propria casa si de a avea un anumit standard de bunastare pentru familia sa, visul fiecarui om de a-si depasi propria conditie si de a accede- cu naivitate, bunatate si simplitate, la o lume din care prietenii ( ,,prietenii’’ ) se infrupta deja. Regizoarea
Sanziana Stoican da o nota accentuate de gingasie personajelor. Da, cumpararea unei case a fost, este si va fi pentru personajul Igor- eu, tu, noi, voi, oricare si de oriunde am fi acestia- un vis greu ori imposibil de realizat. Medicul Igor- fiind un om cat de cat realizat, doreste si incearca depasirea conditiei sale de om din clasa de mijloc si devine un cap de familie ce viseaza obsesiv o ,,casa pe pamant" pentru el si familia sa, ceea ce reprezinta firescul vietii normale si linistite. Apartamentul frumos si asezat nu-i mai e de ajuns, doreste trecerea cu un nivel mai sus in societate- merita aceasta avansare, si crede cu tarie ca poate… desi nu are banii necesari pentru cumpararea unei case- si nu una oarecare,ci casa visurilor sale. Credinta sa in prieteni si in apropiati, naivitatea sa, credulitatea il imping intr-o cursa contra cronometru pentru obtinerea banilor necesari. Credinta, naivitatea, credulitatea sunt adevaratele vise ce se transforma in cosmaruri atunci cand e refuzat- rand pe rand, de cei mai buni si apropiati prieteni carora le cere cu imprumut bani pentru a-si cumpara casa. Dezamagirea devine totala, naivitatea e dusa la extrem si de aici intreaga sa lupta interioara dar si cu prejudecatile si rautatile asa-zisilor prieteni. Sanziana Stoican ,,jongleaza’’ intr-un fel special cu ideea de moral si imoral: cei mai buni prieteni- cu totii realizati financiar, refuza lui Igor ajutorul ,,cu imprumut’’, iar socrii acestuia- oameni aproape de finalul vietii, ii dau putinii bani stransi in zile albe pentru zilele negre ce aveau sa vina. Piesa si jocul actoricesc m-au miscat profund, nu cred ca a simtit altfel nici publicul ce a umplut Sala Studio a teatrului ,,Maria Filotti’’. Felicitari actorilor Alin Florea, Ramona Ganga, Valentin Terente, Liviu Pintileasa, Emilian Oprea,Corina Bors, Liliana Ghita si Marius Exarhu pentru spectacolul realizat, din care am retinut descrierea mai vie ori mai sumbra,a relatiilor de prietenie dintre oameni, cat de mult sau de putin se simt acestia singuri ( ei cu si in ei- in lipsa sau in preaplinul banilor, ori in relatia cu semenii ), viata in familie si in societate, dragostea si indiferenta dintre oameni in familie si in afara acesteia. Am trait momente unice, uneori cu un zambet ironic in coltul gurii, alteori- de cele mai multe
ori, cu lacrimi in ochi ( de profunda tristete ) bucurandu-ma de jocul actoricesc, de scenografia simpla dar graitoare, de lumea ce am gasit in piesa ,,Casa’’ de Evgheni Griskovet si Anna Matison.Directorul Lucian Sabados- de scurt timp manager al teatrului ,,Maria Filotti’’, reuseste- cu mare succes la publicul brailean tanar si nu numai, sa aduca spectacole cu subiecte tari, cu scenografii minimaliste dar de mare impact, in asa fel incat revigorarea teatrului brailean sa devina o certitudine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu