Pe data de 29 mai,joi, ora 17.00, Calea Galati la Galeria Gheorghe Naum,expozitie personala Eminescu sa ne judece- Cenaclu si vizionare! Eveniment marca Hugo Maracineanu

Eminescu sa ne judece

Sa afle toti cei de fata si toti cei ce vor veni ca chiar de vor trece secoli, sufletul sau ,,antica-mare’’ va chema etern la meditatie pe cei ce vor, cei ce pot si stiu.
Pe cei ce vor sa afle cine suntem, ce unde venim si incotro ne este calea; pe cei ce pot sa se lepede de ifose, nazuri, ura si de ,, glorie desarta si postuma’’, de egoism si sa se purifice in comuniunea crestin-romaneasca; pe cei ce stiu sa lupte cu nelinistea, necunoasterea, cu nepatrunderea, cu suficienta si prostia marlanesc-mahalageasca ca sa-l inteleaga, traiasca si sa-l duca viitorimii aplicandu-l.
Dar ccei ce ,, obositi pe nemuncite’’ dornici doar de ,, dant, tiutiun si marafeturi’’ il declara cam desuet, cam prea lipsit de adancimi absconse si nu-l au la ficatii lor foarte moderni ori globali-europenizati.
Dupa ce citira 2-3 pagini din lirica iubirii asa cam pe deasupra declara ritos ca sunt cam siropoase, ca pentru ei iubirea e ceva foarte tare, sexy, zgomotoasa, cool asa sa stie toata lumea ca esti ok, cat despre abisalitate aceasta este in capul lor in cultura lor si a celor ce ar trebui ( sa fie lasati ) sa le-o impuna.
Valorile nationale, cultura n-am sa accept niciodata sa fie marfa pe taraba partidelor si in mintea stramba a vreunui ministru vremelnic si nici la cheremul celor cu cas la gura ce nu stiu, vorba cronicarului ,, a ceti si scrie romaneste’’, pentru ca valorile nationale, cultura romana sunt obligatorii si de maxima exigenta si calitate pentru orice suflet nativ al acestui pamant.
Parafrazand pe cronicar ,, ca nu e alta si mai de pret zabava in viata omului decat cetitul cartilor’’, decat adaparea la izvoarele sacre ale natiei sale pentru implinirea zborului spre alte culmi pe care sa le urmeze si cei ce vor veni.
Eminescu ,, e cea mai de pret zabava’’ pentru sufletul de adolescent, pentru indragostit, pentru roman, pentru patriot, pentru reformatorul revolutionar, pentru nelinistitul om de stiinta care cauta, pentru ca stie, si asa ca si poetul ne duce pe ,, miscatoarele carari’’ pentru importanta cautarii.
Si nu-i singurul indemn, nu-i doar o cale la care sa acceada cei ,, obositi pe nemuncite’’ de vor avea vointa, de vor sti, de vor intui si vor putea sa traiasca si sa-si asume nu din vorbe- trecand prin semantica lor- abisalitatea ce se rasfrange in mii si mii de fatete ( versuri, idei, sentimente ) din opera eminesciana.
Arta, cultura, educatia nu sunt para malaiata, nu sunt ,, muieti sint posmagii’’ sunt maximum de potenta la care poate accede spiritul uman in efemera noastra curgere diurna.
,, Strangeti comori in inima’’ va suna cunoscut?
Fiul lui Dumnezeu ne arata calea spre divinitatea posibila noua!
Dacii trimeteau la Zamolxis pe cel mai pur, mai viteaz si mai bun, solul trimis puterii divine era purtatorul acestei maxime impliniri a spiritului uman nu ce aclamam noi azi un bogat, un dur aspru si puternic ( un tare si mare ).
Lumea nu incepe cu discursul politicianului si nici nu moare cu falimentul bancilor- lumea ta, a mea, lumea umana se naste in trairi, in simtiri in vibratiile sufletului si piere odata cu fiecare din noi. Asa e lumea, asa a inteles-o Eminescu, asa o simt si eu ca asa a ajuns la noi de la cei vechi.
Ma intreb daca asa o sesizeaza doar cei alesi, elitele, ei ceilalti ce lume aclama sau de la ce sursa isi reclama obarsia.
In mod cert din ce stim, din ce vedem de la niciuna ca toti vin si curg cum ii duce matca ,, toti o apa si-un pamant’’ cum ar zice poetul. Dupa cum vedeti mi-am vizualizat, pentru a cata oara, calatoria in dincolo de semantica cuvintelor si purtat de sonoritati, sugestii si de abisalitatea ce ma atrage pana dincolo de marginile pieirii, spre nelimitele universului sa ma descopar si sa-mi plang efemeritatea biologica, limitele spre accederea catre ceea ce banuiesc ca inca mai am de trait din ce a spus lumii poetul nepereche.
Cuvintele lui care au devenit muzica, pentru mine devin culoare, tainele ,, miscatoarelor carari’’ devin abisuri de spirale galactice in incercarea de a defini – nesfarsirea, de a zidi clipa in vremelnicia eternitatii existentei umane si ma cufund in alte taine purtate de exploziile, ruperile, fortele compozitiilor centrifuge ce il recreaza pe nelinistitul ce vine sa-i inchine o lacrima de recunostiinta, azi, acum si mereu.
Nu preiau, nu ilustrez, imi descopar trairile, evadez din tridimensionalul banal ce ne coordoneaza si eludand timpul meu incerc sa ma inscriu pe bratul spiralei galactice ca sa haladuiesc zidind luceferi, sa ogoiesc suflete bolnave de dor, de doina, de iubire.
Artistul accede la o treapta dincolo de biologic, traieste ce altora le este imposibil, ori necunoscut, incredibil, viseaza la armonia unor unde-sentiment in concordanta cu armonice astral-universale, se desprinde de noi dar nu ne uita ,,vino, eu sunt Luceafarul de sus’’dar cati putem, cati suntem curati ori liberi in acest ,, veacul nostru si-l umplura saltimbancii si irozii’’. Si de ar fi numai ei cu hazul si ilaritatea lor dar prostia si pretentiile tot mai murdare ne pun plumb in aripi si cantece funebre in auz.
Vreau sa va conving ca el artistul ( pe care biologicul il trdeaza ) s-a desprins de sfera grea a limitelor noastre si ne-a daruit lumina din lumina sa.
El a fost, este si va fi- este nemuritorul- ridicat prin jertfa de sinela scara la care noi oamenii nici cu gandul din vis nu cugetam a voi, el invie si traieste etern in noi.
Cat mai sunt ii aduc omagiu modesta mea valvataie starnita si intretinuta de ramurile ce bat in geam, de floarea albastra, de leganatul codrului, de luciul lunii, de zmeul codrilor de arama, de steaua care a rasarit si asa, sontac sontacma-nchin pe langa plopii fara sot si-mi cant doina care ne-a leganat nemurirea de neam peste veacul vecilor.
Eu m-am convins si vreau sa-i conving si pe altii ce a innoit, descoperit si relevat Eminescu in secolul al XIX-lea este adevarul etern valabil, ca geniul lui a gasit esente perene ce oglindesc sufletul, permanenta iscodire si cumplita indoiala a mintii umane si ca mai ales a zugravit specificul national al duhului romanesc.
Ne exprima nelinistile si neputinta intre limitele biologicului, a ramanerii in materie chiar daca cu gandul strapungem pana la inceputuri, pana la nasterea materiei din ,, palida lumina’’, ,, unde ajunge nu-i habar/ nici ochi spre a cunoaste/ si timpu-ncearca in zadar/ din goluri a se naste. Unde ajunsesera fizicienii ce nu descoperisera relatia miscare-spatiu-timp pe caile experimentului realist stiintific?!
Eminescu ajunge inaintea lor pe calea intuitiei si introspectiei metafizice sa ia in stapanire legi universale stia, ori simtea si ce nu a stiut?! Si doar pentru ca Dumnezeu a hotarat sa nu se piarda neamul din Gradina Maici domnului/pe un picior de plai/ pe- o gura de rai/- in rusine si ocara si cand eram miseliti si amenintati in tara sugrumata sub poala a trei imperii cumplit de avide de cuceriri teritoriale, cand eram sufocati de legile si cultura fanariota, cand scrisul, limba, muzica, teatrul, moda, mancarea si chiar sclifoseala simandicoasa veneau de la Fanar, atunci Dumnezeu ne-a trimis pe maestrul limbii literar-culta-unitara a unui popor asisderea dar inchinat unor puteri straine ,,ce-au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa’’.
Da, eminescu, Eminovici iar dupa unele documente numele vechilor stramosi era Emin si a carui origine vine din Amin care in sumero-akkadiana inseamna detinatorul celor sapte Taine si prin transformari de pronuntie si adaptari la graiuri locale Amin devine Emin si apoi Eminovici cu terminatia slavo-sarba ovici care inseamna al lui, preluata, imitata pe romaneste de escu, Musatescu al lui Musat, Ionescu al lui Ion si vom avea pe romaneste Eminescu deci Emin al lui Amin.
Da, stranie si aparent nefondata trimiterea catre un arealcultural atat de indepartat in spatiu si timp spre limba sumeriana ce nici nu fusese descifrata in timpul vietii artistului ba mai mult dupa descoperirea in 1968 a tablitelor de lut de la Tartaria ( langa Cluj ) scrise in cuneiforma misterul devine si mai de nepatruns.
Datate cu carbon radioactiv tablitele si-au dovedit vechimea fiind cu mult mai mare decat estimasera arheologii romani si mai batrane decat orice scriere cuneiforma cunoscuta pana azi.
Imprastiate prin marile muzee ale lumii, studiate permanent ele devin treptat punte de legatura intre diferitele alfabete si linii de exprimare grafica cunoscute ajunse la noi sub diferite nume de care astazi simt ca am tot dreptul sa ma indoiesc, alfabetul fenician, grec, roman.
Ma intreb daca istoricii, arheologii, specialistii nu pricep ( ori nu vor sa ne spuna ca ar rasturna istoria ) cine a fost mai intai oul sau gaina cum a ajuns o scriere sa influenteze populatia de la Tartaria cand cei carora li se atribuie, sumerienii vor aparea abia peste 1700 de ani?!
n-ar fi mai logic sa vorbim de migratia triburilor marelui Ra-Tla din zona carpato-caucaziana in mileniul cinci i.d.c. ce au dus cu ei scrierea de la Tartaria in periplul lor pana in Abisinia de azi.
- Nu este posibil. De ce?! Pe Arges si in zilele noastre exista un sat Ratla pe langa Stefanesti, Veresti. Nu e posibil ca pentru ca pleaca de aici de unde au plecat si au curs multe popoare din inima acestui teritoriu ce din Tainice motive nu a fost atins de ultima mare glaciatiune si a avut un avans de 10-15000 de ani fata de lumea inconjuratoare.
Eminescu folosea cuvinte din sumeriana cu exact sensul ce le-a fost confirmat mai tarziu, iar forta sa de penetrare in lumea veche depaseste cu mult opacitatea unei pure inspiratii artistice, este ca un fel de hipnoza regresiva prin care ne dezvaluie ceea ce stiam, ce aveam in noi dar nu ni-l constientizam ( e Taina, e misterul care ne face sa pulsam, sa iubim, sa ne asumam ,,ziua’’ lui ) si nicidecum ( ori nu in mod decisiv ) tehnica, rima, romantismul, masurile, iambii si ma rog tot ce-au mai nascocit ,, cei ce laudandu-te pe tine se vor lustrui pe ei’’. cititi aici intreg articolul: https://www.facebook.com/pictor.hugomaracineanu?ref=hl

eu umilul in ale artei,
Hugo Maracineanu.