Sarbatoarea Florilor la Braila, o incantare!

- Virgil ANDRONESCU -


Duminica seara am facut un tur al Gradinii Mari, o alta bijuterie verde a brailei. A fost ultima zi a festivalului Florilor, eveniment ajuns deja traditional pentru braileni. Lume multa: copii jucandu-se; adolescenti tinandu-se de mana; varstnici prinsi in discutii mai mult sau mai putin elevate ori depanand amintiri despre tineretea acestora si a brailei sau urmarind atent spectacolul din jur. De cum am intrat in Gradina Mare, privirea mi-a fost bucurata de aleea principala bogat impodobita cu cu multitudine de flori viu colorate, undeva la capatul aleei am poposit cateva minute pentru a admira celebrul ceas din flori- unde la acea ora multime de tineri imortalizau momente... De jur-imprejurul superbei fantani arteziene, cateva corturi ce acopereau zeci de ghivece cu cu gingase flori strident colorate. Ceva mai departe, pe aleea din spatele Chioscului- unde candva canta famfara, de-a lungul acesteia- dus- intors, pasii domoli ai trecatorilor se opreau pentru ca acestia sa admire picturile si desenele expuse- fata-verso, de-a lungul unui sir de panouri special montate in acest scop. Desenele si picturile, aveam sa observ apropiindu-ma, erau semnate de catre talentati elevi ai unor licee din Braila. Pas cu pas, m-am afundat in multimea de lume curioasa, privind cu incantare lucrarile si fotografiindu-le pentru in scopul de a le reda tuturor brailenilor… Dincolo de aceste mici demonstratii de arta, un panou mi-a atras in mod deosebit atentia… Am tras cateva ,,duble”- pe ambele parti ale panoului, undeva aproape am zarit-o pe autoarea exponatelor: fotografii si subiecte demne de admirat, pe care le-am gasit a fi interesante. Salutul meu- colegial si prietenesc, a primit raspuns peste masura din partea Armandei Filipine- jurnalista, director al publicatiei online Braila Chirei; raspunsul fiind insotit de o privire din care razbatea profunzimea bucuriei, a incantarii, a multumirii depline. M-a indrumat la o calatorie prin lumea ,,filmului” creat de ea si am purces la drum…fotografiind intregul itinerariu propus. Intreaga expozitie- povestea ,,filmului”, cuprinzand instantanee din natura, flori, toate fiind asortate bineinteles cu poezie semnata de Armanda Filipine- membra a Cenaclului literar ,,Panait Istrati”. Inca nu se lasase intunericul, dar soarele se indrepta catre apus, cand am plecat- incet-incet, spre casa. Copii si tineri patinau pe role, altii se intreceau cu biciletele; mesele teraselor devenisera putine pentru afluenta mare de public iesit la plimbarea de duminica seara, o mare parte a parcului era intesat de fumul gratarelor cu mici. Zeci de braileni de toate varstele se plimbau agale printe florile viu colorate. Dincolo de toate astea, intre fantana arteziana, ceasul de flori si bustul poetului Mihai Eminescu, doua bannere verticale anuntau ca pe masuta dintre acestea, ca in fiecare an de Sarbatoarea Florilor, iubitorii de carti bune isi pot satisface setae de cultura cumparand carti scrise de o autoare braileana. Am gasit-o aici- ca de fiecare data, pe scriitoarea Doina Popescu-Braila pregatita pentru a mai vinde o carte si pentru a mai acorda inca un autograph si o dedicatie la cererea cumparatorului. 

Soarele se apropia grabit de asfintit, racoarea devenea din ce in ce mai intepatoare; incet-incet, parfumul florilor expuse- amestecat cu parfumul florilor copacilor infloriti, lua locul fumului de mici rumeniti. Pe scena alaturata teraselor, o tanara frumoasa- imbracata in costum popular, interpreta un cantec popular impresionand multimea cu glasul ei, indemnand-o la joc. O seara racoroasa, dupa o zi calda de primavera; multime de braileni veniti sa se bucure de Sarbatoarea Florilor si de micile oaze de cultura daruite cu drag de oamenii de cultura! Gradina Mare, singurul parc ramas din Braila ramas neatins de implementarea vreunui surogat al transformarilor!...