,,Fior decadent" de Alexandru Halupa, un volum liric halupinant!

- Virgil ANDRONESCU -

Poetul Constantin Gherghinoiu, în prefaţa volumului Fior decadent: Primesc, de curând, adus de poetul Virgil Andronescu, volumul lui Alexandru Halupa - Fior decadent, cu un motto excepţional din Paul Verlaine: Pe    solitaru-mi suflet cade plictiseala/ S-ar zice că lăuntric port un măcel dement. Aceste două versuri verlainiene sunt o chintesenţă a lirismului cuprins în volum. Spun asta, întrucât, citind întregul volum, peste tot dai de sfâşierea sufletului liric în faţa constructelor crude ale realităţii, peste tot găseşti scene de tavernă în care eul liric se chinuieşte să scape din gheara rece a plictisului, peste tot afli îndoiala că Dumnezeu mai există, din moment ce nu se mai implică defel în lumea asta care amestecă, la întâmplare, valoare şi nonvaloare, Dumnezeu şi Diavol, speranţă şi lipsa oricărei speranţe, proza grea a realităţii şi poezia ei inexistentă, eu şi anti-eu.

Poetul brăilean Alexandru Halupa şi-a lansat- pe 27 noiembrie 2015, începând cu ora 12.00, cel de al II-lea volum de poezii. Evenimentul s-a desfăşurat la Cercul Militar din Brăila, în Sala de Festivităţi unde au fost prezenţi colegi militari şi cadre militare superioare, fratele şi tatăl poetului, confraţi într-ale scrisului, poeţi, scriitori şi epigramişti, artistul plastic Hugo Maracineanu.Moderatorul evenimentului a fost lt.col. Cezar Postelnicu, seful Cercului Militar Braila. Despre volumul Fior decadent au vorbit: criticul literar şi muzical Dumitru Anghel, poetul Gheorghe Lupaşcu şi editorul cărţii Mihai Vintilă. La finalul prezentării volumului liric Fior decadent, plutonierul Alexandru Halupa- din Batalionul 285 Artilerie Vlaicu Vodă, a spus câteva cuvinte şi a recitat poemul cel mai drag lui din volumul de poezii lansat vineri. Acest al II-lea volum a văzut lumina tiparului la Editura Infoest, Siliştea- Brăila, în cea de a doua jumătate a acestui an. Din motive personale, poetul Constantin Gherghinoiu- prezent pe afişul manifestării, nu a putut fi prezent la lansare. Despre poeziile din acest volum- Fior decadent, am spus în textul publicat la opinii critice ( aparatul critic continut la finalul volumului )că sunt cerneri radicale şi de substanţă a unor importante şi marcante realităţi exterioare. Pe solitaru-mi suflet cade plictiseala / S-ar zice că lăuntric port un măcel dement /, reprezintă motto-ul- cu versuri ale poetului Paul Verlaine, motto cu care işi începe fiorul decadent Alexandru Halupa. După cum îl ştiu pe autor, căţile sale vin din lăuntrul acestuia după ce acolo au loc cerneri radicale şi de substanţă a realităţilor exterioare percepute de autor ca fiind un Purgatoriu. Autorul volumului, lansat vineri, intensifică la maximum teme şi disecă tematici definitorii pentru omul contemporan, cum ar fi: timpul ce se scurge alterând fiinţa umană; spaţiul ce nu ne mai încape deşi nu-l putem cuprinde ci doar ni-l putem imagina; trăirile umane, sentimentele, tuturor acestora autorul dându-le formă poetică transcedentală- Poate cimitirul cu bale la gură / Profilat în viitorul absent” sau  În beznă se va spovedi răsăritul / Metalic va foşni iarba pe planete. / Pe urmă nu va mai fi mare lucru / Îmbeţivite şi triste marionete... – Fior decadent. Plutonierul Alexandru Halupa, militar de carieră cu dragoste de patrie şi drapel- Sunt soldatul unei ţări învecinate cu raiul / Sunt soldatul precoce de neînvins. / Port primăvara pe bocanci / După ce i-a nins…, vede lumea altfel decât o vedem noi ceilalţi- prin prisma ordinii şi a concretului, dar nici decum nu o zugrăveşte aşa, ci mai degrabă reaşează şi recuantifică la nivel superior sentimental şi mental- Abis de trandafir. Volumul Fior decadent reprezintă chintesenţa unei sfere complexe, rotundul –colţuros- al trăirilor sale a-spaţiale şi a-temporale, exegetul din el veghind neîncetat la poarta gândurilor şi sentimentelor acestuia, mereu bântuit de întrebări şi totdeauna căutand răspunsuri- Port rană şi ceruri deschise în mine / Şi-o frumuseţe de proporţii. / Cu cine-aş putea să-l împart? Cu cine? / Zâmbetul desfigurat al morţii. Poetul Alexandru Halupa, prieten şi confrate de nădejde, dar şi critic dur la adresa poeţilor- nepoeţi, revine în fortă revelându-ne nouă cititorilor fiorii propriilor noastre decadenţe- într-ale poeziei trăiri; dezvăluindu-ne din decadenţa sa interioară- făcându-se într-un anume fel şi avocat al diavolului- Am lumea la picioare / la picioarele puţin amputate.- pentru a se ridica prin iubire- Frumuseţea ta infernală / Dorul meu ştie s-o poarte., dar  şi pentru a se repoziţiona pe sine- Într-un rai exorcizat., prin crezuri sublimate- Dumnezeu fumează din mine / Mă usuc în curând, într-un şi mai vertical şi profund registru poetic- Respiră prea tare, dă muzica prea tare / dă universul prea tare / când se lasă iubit.... În final, mai pot spune doar atât: Doamne, nu mă părăsi!- e o rugăciune spusă zilnic de omul şi poetul Halupa Alexandru, care ne mai spune că Trebuie să tac ca să m-auziţi / Cum îmi scriu şi-mi înghit cartea., eu aş zice...cărţile!  Noul volum de poezie se vrea a fi- si reuşeste, după prezentările făcute vineri de critici, o continuare a volumului Amurg de înviere, lansat în 2012, dar aici- în Fior decadent, vorbeşte lumii despre valori morale şi sufleteşti normale şi fireşti dar nemaigăsite în lumea normala în care trăim astăzi. Criticul Dumitru Anghel: Cartea autorului conţine peste 50 de poeme, fără nici o direcţionare tematică, dar marcate de o atmosferă gravă, crispate uneori, volubilă şi agresivă de cele mai multe ori, într-o tonalitate lirică de paradă- ca la ancorarea drapelului de luptă, cu o frenezie a vitalităţii între spontaneitate vivace şi ritmica unui atac la baionetă. 

 

Alexandru Halupa este un frate al decadenţilor celebri, din punctul de vedere al poetului Gheorghe Lupaşcu, care mai spune că: …Volumul de poeme al poetului Alexandru Halupa Fior decadent invită la o cafenea a artiştilor în care poezia îşi are partea ei de reprezentare, prin talentul remarcabil al acestui contemporan al nostru deghizat în frate al decadenţilor celebri din toate epocile de înnoire a spiritualităţii culturale în expresia limbilor naţionale.

Moştenirea poeţilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului al XX-lea este valorificată de Alexandru Halupa într-o excepţională redescoperire a cuvântului ca întemeietor de originalitate expresivă. Totodată creaţia acestui explorator de noi valenţe ale metaforei în registrul personal, le aminteşte incitatorilor la haos, că o lume fără poezie devine o lume infirmă. Preluând îndrăznelile semantice ale decadenţilor izbăvitori de exigenţe estetice, Alexandru Halupa se înnobilează pe sine în ritualul limbii române adăugându-şi o particulă de prinţ: Alexandru Halupa. Cartea sa de poeme este cu adevărat o carte puternică prin viziune şi vocaţie sinceră de a fi un cavaler la nunta fără de sfârşit a limbii române:  Numai  poezia nu are în viaţă noroc / Numai  pe rug  se ţin cele mai arzătoare / predici despre foc /…/ Ce fericire că nu te mai pot / Vreodată uita! /…/. 

Editorul Mihai Vintilă a ţinut să vorbească despre nişte aspecte legate de volum transportându-ne puţin pe superba Planetă a Poeziei acolo unde numai Halupa traieşte, iar nouă, celorlalţi, doar ne dă voie, uneori, să-l vizităm prin citirea cărţilor sale, dar şi despre unele aspecte care nu s-au menţionat, aspecte privind activitatea literară a lui Alexandru Halupa- membru cu rol de buzdugan al Mişcării Literare Litera13 care se manifestă prin Revista Litera13, pe site-ul www.litera13.ro şi în cadrul Cenaclului literar Panait Istrati, iar în încheierea cuvântului său a citit un poem din Fior decadent.

În finalul lansării au ieşit la rampă epigramiştii Stela Serbu-Răducan şi Vasile Mandric.

Pe parcursul evenimentului au fost intervenţii din public, printe care şi intervenţia poetei Violeta Craiu şi a doamnei jurnalist de la www.infoest.ro Alexandrina Iordache şi scriitorul Vergil Matei.  

Vă invit cu drag să lecturaţi acest al doilea volum de poezii al poetului brăilean Alexandru Halupa, citindu-l veţi ajunge şi dumneavoastră cititorii pe Planeta Poeziei... 

...acolo unde doar autorul locuieşte înca de dinnainte de facerea acestei lumi din ce în ce mai trăitoare cu fundul în sus!