De ce mereu, mereu personale Hugo

- Hugo MĂRĂCINEANU -

De când mă știu mi-am dorit să comunic, să fiu în comuniune cu totul, am, să pot, să vreau, aceasta poate și datorită pustiirii mele încă din copilărie printre străinii cu care am învățat să trăiesc, că dorul de ducă, de necunoscut, de iubirea de bun și frumos mi-a deschis drumul artei de timpuriu.

Am crezut de la început că este cel mai potrivit pentru a pune în inimile celorlalți trăirile din inima mea, iar azi constat mă apropii de marea finală că nu-mi ajung culorile și gramatica artei plastice, că prea sunt multe de spus și simt că trebuie să cuprind totul- că artistul trebuie să știe tot și încă ceva pe deasupra. citiți întreg articolul aici: http://www.litera13.ro/2017/07/de-ce-mereu-mereu-personale-hugo.html