Moș Crăciun, călătoria în timp și pisoiul uitat

- Petre CRĂCIUN -

Moș Crăciun era bucuros că dusese la capăt un nou Crăciun. Zburase cu renii și cu sania fermecată în înaltul cerului, urmărind Aurora Boreală, lăsând magia să pătrundă tihnit în toate casele, păzite de copiii cu obrajii mai roșii decât nasul lui Rudolf. Avusese grijă, mare grijă să împartă toate cadourile, pentru a nu rămâne niciun copilaș nemulțumit. Ar fi fost foarte nefericit să uite pe cineva… Și reușise… Acum se afla în sufrageria sa călduroasă de la Polul Nord, unde Doamna Crăciun îl așteptase cu o tavă de prăjuturele scoase chiar atunci de la cuptor. Hm, ce bune erau…Iar laptele din cană era atât de fierbinte, încât parcă îl încălzea obrazul încă înghețat de frigul cerului.. – Servește, Moș Crăciun, ți-o fi și ție foame de cât ai umblat prin lumea întreagă… Moșul lăsă sacul gol pe canapeaua acoperită cu blănuri groase și se lăsă greoi lângă sac. Uff, parcă obosise de atâta drumuri. Înghiți vreo două prăjituri pe nerăsuflate… – Tare bune, Doamna Crăciun… Parcă mai bune decât cele de la placare… – Mulțumesc, Moș Crăciun. Măcar cu atâta să te ajut și eu… Deodată, sacul de lângă Moș Crăciun deși era gol, cum trebuie să fie un sac ce fusese golit prin lumea întreagă, începu să miște. Moșul ridică din sprâncenele stufoase. Ce însemna asta? Apoi același sac scoase un sunet cât se poate, dar cât se poate de neobișnuit: ”Miau… miau”. Chiar de două ori. –Moșule, de când miaună sacul tău? se minună soția sa, făcându-și cruce. Moș Crăciun era și el uimit. Ce spun eu? Era de-a dreptul uluit de asta. Se apropie ușor, ușor, de sac, îl apucă repede și îl răsturnă conținutul pe canapeaua unde stătuse mai înainte. Iar ”conținutul” se dovedi a fi un pisoi de vreo trei luni, drăgălaș foc, vărgat ca un tigrișor. –Moș Crăciun, m-ai uitat în sac…, începu să plângă pisoiașul.
Citeste mai departe aici: http://www.literaturacopii.ro/…/mo%C8%99-craciun-calat…/3096