Viața nu te întreabă niciodată cum poți să înduri chinul și amărăciunea singurătății

- Virgil ANDRONESCU -

star-gossip.com

În această seară, după cea de a patra, cred, vizionare a One Women Show-ului susținut magnific de actrița Wanessa Radu, am încercat- convins de jocul excepțional și îndrumat de Bachus, să mă iert pentru toate cele comise ori necomise… Incursiunile Wanessei- insuflețite de personajele Anca din Năpasta lui I.L. Caragiale, Nina Zarecinaia din Pescărușul de A.P. Cehov, Sonia din Unchiul Vania tot al lui Cehov, Nora din Casa Păpușilor de Henrik Ibsen și incursiunea melancolic-nostalgică prin viețile lui Edith Piaf și Maria Tănase- piese văzute și revăzute, m-au înlăcrimat readucându-mi bucuria tristă a unei empatii rar întâlnite. Și se spunea așa: "Azi mă voi ierta pentru că am obosit să mă condamn pentru tot. M-am condamnat destul pentru greșeli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru că am rănit oameni care nu au meritat. Gata! Ajunge! Azi mă voi ierta! Am tot dreptul să mă iert, pentru că Viața nu te întreabă niciodată cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufletește de anumiți oameni atunci când îi va răpi de lângă tine, obliâandu-te să înduri chinul și amărăciunea singurătății". Au fost momentele acelea de maximă grație…!

Wanessa Radu a jucat cu plăcere și cu entuziasm ca de fiecare dată. Scena de la Avantgarde a îmbătat-o iar cu muzică și har actoricesc, frumusețea sufletetească- înainte de toate... Parcă altfel și-a început reprezentația, umblând printre spectatori, gândindu-se și simtind cum cu că în fiecare clipă ce trece îi cresc puterile sufletului și cum spectatorii îi trăiesc fiecare lacrimă scursî din fiecare cuvânt. Astă seara am înțeles definitiv că ceea ce face…face pentru noi, pentru noi toți muritorii de rand, că jocul pe scenă ori scrisul nu sunt căutări ale gloriei, nu sunt pentru propria-i strălucire, ci  pentru ceea ce visam eu alături de ceilalți. Totul, tot sufletul și talentul Wanessei Radu sunt pentru a ne da nouă puterea de a îndura mai ușor Viața care niciodată nu ne întreabă nimic, pentru a ne demonstra- deși nu e cuvântul potrivit, ce înseamnă a-ți purta crucea și a-ți păstra credința. Am avut- încă o dată, revelația a ceea ce înseamnă să crezi mai mult că suferința nu e fără de folos și nici degeaba. Am început să gândesc mai mult și mai profound la chemarea mea și să nu mă mai tem de viață mai mult decât de moarte. În sala Avantgarde a fost prezentă regizoarea spectacolului, doamna Anca Cismaru, ce care a făcut selecția textelor. Dramaturgia și ilustrația muzicală a show-lui aparținând managerului Teatrului Maria Filotti- teatrologul Lucian Sabados, scenografia a fost semnată de Carmen Rus și Mariana Bogdan, coloana sonoră a fost asigurată la pian in live de compozitorul Cornel Cristei.

Personajul Wanessa Radu: "Azi mă voi ierta pentru că am obosit să mă condamn pentru tot. M-am condamnat destul pentru greșeli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru că am rănit oameni care nu au meritat. Gata! Ajunge! Azi mă voi ierta! Am tot dreptul să mă iert, pentru că Viața nu te întreabă niciodată cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufletește de anumiți oameni atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul și amărăciunea singurătății".