LANSARE DE CARTE: Poezia și râuri de cafea, în prezența autoarei - Armanda Filipine

Secția „Etnografie” a Muzeului Brăilei „Carol I” (str. Polonă, nr.14) vă invită vineri, 29 noiembrie 2019, ora 17.30, la lansarea cărții Poezia și râuri de cafea, în prezența autoarei -  Armanda Filipine, apărută la editura Olimpias din Galați.

Prezintă:

-          Vasile Datcu, scriitor, om de afaceri;

-          Adi Secară, scriitor, critic literar;

-          Dr. Valentin Popa, scriitor, muzeograf.

Moderator: dr. Zamfir Bălan, cercetător.

Participă:

-          Violeta Craiu, scriitor;

-          Gerogiana Troia, profesor, inspector școlar;

-          Daniela Antonescu, actriță;

-          Dr. Gigi Antonescu, profesor;

-          Denisa Crăciun, elevă, Liceul de Arte „Hariclea Darclée” Brăila.

„ În cartea ei, Armanda abordează problemele eterne ale poeziei: bucuria pentru bucuriile lumii și tristețea pentru tristețile lumii. Ne bucurăm odată cu autoarea pentru fiecare floare ce se deschide din mugur, pentru orice fluture ce umblă năuc după nori; ne întristăm pentru frunzele căzute toamna, pentru morții din Decembrie '89. Desigur, omul are și alternativa contrarie, dar în acest caz ne îndepărtăm de poezie, ducându-ne indubitabil spre proză iar la capăt de tot, spre metafizică. Partea cea mai bună a cărții Armandei stă în inocența robustă, în puritatea observației, semn că acel copil din noi care, în cele mai multe cazuri dă semne de îmbătrânire precoce, la ea se salvează intact rămânând, iată, o promisiune cu reală acoperire. Pentru capacitatea ei de a pluti peste vremi grațios ca o respirație de flutur, o felicit din toată inima pe Armanda!” (Vasile Datcu)

*

„În acest volum de debut (Poezia și râuri de cafea), Armanda Filipine vine la înaintare – sau la judecata de apoi a poeților – cu o valoare pe care, din reflex, poeții o lasă în plan secund: sinceritatea. Autoarea, proprietară a unor emoții pe care dorește să le comunice, vine în piața publică a liricii și declamă adevărurile ei care astfel iau chip neambiguu, de autenticitate directă, nedisimulată. Cititorul se îmbogățește astfel cu trăiri și reflecții de o puritate și o profunzime memorabile”. (Valentin Popa)

*

„Armanda Filipine, pe lângă faptul că se adaugă apostolilor Micului Prinţ (dar şi ai lui Kafka), se dovedeşte a fi o poetă implicată, activă social, atentă la convulsiunile monstrului pe care uneori îl numim Istorie, comemorând eroii adevăraţi, aducând tribut şi lumii teatrului (nu numai pentru că este de acord cu Shakespeare, pentru care lumea întreagă este teatru!)…

Între delicateţea intrării în jocul fluturilor ori al frunzelor şi seriozitatea relaţiei cu Nostalgia (uneori muză sacrificată ca Ana lui Manole în ziduri de cetate care începe să se uite pe sine), A. Filipine, oarecum zen (şi invincibilă, joc de cuvinte prea ispititor!), răspunde Poeziei precum Dalai Lama (al XIV-lea), „cu fapte şi adevăr”, dar încă mai crezând şi în poveşti („de demult”), deşi interogaţia le vizează şi pe ele.

Rezultă o carte mai mult decât vie, colorată, atentă la capcanele „omuleţilor cu inimi reci”, unde Idealului i se face respiraţie cuvânt la cuvânt, după ce se salvează de potopul de cafea, gata să rescrie meta-arghezian testamente-daruri unde Florii Florilor i se lasă moştenire Mama Mamelor…

Şi, desigur, multă cafea, uneori cu lacrimi, cam zece la linguriţă, dar şi având credinţa că învingătoare vor fi Cuvintele!!! Uneori de diamant, uneori de sentiment, uneori în dans „alb de mesteacăn”, cuvinte de iubire şi de pelin…”. (Adi Secară).