Douăzeci de ani de capitalism naiv de Ștefan Negrișan
- Gheorghe SARAU -
Cea mai recentă scriere a lui Ștefan Negrișan este un roman
autobiografic, Douăzeci de ani de capitalism naiv, scris în 2018, dar
care avea să vadă lumina tiparului în 2019, la Constanța (Editura Ex
Ponto, 292 p., ISBN: 978-606-598-715-9) și este compartimentat în trei
păți: Partea întâi (p. 5-164, conținând 16 capitole), Partea a doua (p.
165-266, reunind 14 capitole și Ultima parte (p. 267-292, 6 capitole).
O bucurie pentru autor, secondată de alta, deși nu prea în firescul ei, căci, după cinci ani de la pensionarea în 2014 pe caz de boală (“de boli”, în fapt), Ștefan Negrișan devine, de la 29 iulie 2019, pensionar de drept. Sfatul pentru revenirea în învățământ, atunci, în 2013, în scopul acumulării de ani minimali pentru pensionare, venea de la personajul Marsel, soția de zi cu zi a autorului - personaj, și răzbate în finalul volumului (v. Ultima parte, cap.5, p. 286): “Cam toți prietenii din copilărie își încheiaseră încercările, întorcându-se în învățământ. Deși i-am jurat că mai degrabă mă sinucid, Marsel a insistat categoric să revin la profesia de bază, până la pensie/…/ Știusem amândoi că nu voi rezista. Piciorul diabetic mă ținea legat de scaun, chinuit de durere; hipertensiunea arterială, aorta dilatată îmi cereau calm și liniște, adică un nonsense într-o școală; oricum, devenisem extrem de irascibil și mă rugam la Cel de Sus să nu strâng de gât vreun părinte țâfnos, ori să arunc vreun elev pe geam/.../ Câteva probleme de colon au pus capăt carierei mele reîncălzite, abandonând totul pentru pensia minimă”. CITITI INTREGUL ARTICOL AICI: https://www.litera13.ro/2020/03/douazeci-de-ani-de-capitalism-naiv-de.html
O bucurie pentru autor, secondată de alta, deși nu prea în firescul ei, căci, după cinci ani de la pensionarea în 2014 pe caz de boală (“de boli”, în fapt), Ștefan Negrișan devine, de la 29 iulie 2019, pensionar de drept. Sfatul pentru revenirea în învățământ, atunci, în 2013, în scopul acumulării de ani minimali pentru pensionare, venea de la personajul Marsel, soția de zi cu zi a autorului - personaj, și răzbate în finalul volumului (v. Ultima parte, cap.5, p. 286): “Cam toți prietenii din copilărie își încheiaseră încercările, întorcându-se în învățământ. Deși i-am jurat că mai degrabă mă sinucid, Marsel a insistat categoric să revin la profesia de bază, până la pensie/…/ Știusem amândoi că nu voi rezista. Piciorul diabetic mă ținea legat de scaun, chinuit de durere; hipertensiunea arterială, aorta dilatată îmi cereau calm și liniște, adică un nonsense într-o școală; oricum, devenisem extrem de irascibil și mă rugam la Cel de Sus să nu strâng de gât vreun părinte țâfnos, ori să arunc vreun elev pe geam/.../ Câteva probleme de colon au pus capăt carierei mele reîncălzite, abandonând totul pentru pensia minimă”. CITITI INTREGUL ARTICOL AICI: https://www.litera13.ro/2020/03/douazeci-de-ani-de-capitalism-naiv-de.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu