ÎL CHEMA BIMBIRICĂ
- Valeriu Ion GAGIULESCU -
În fine, poate mă grăbesc...nu știu...dar iată, am găsit deja un titlu : ” Punctuația la cititor !” Urmează, deci, să completez și ”miezul” plachetei de versuri ( ciudate) la care lucrez acum. Vă prezint o...mo(n !)stră :
ÎL CHEMA BIMBIRICĂ
și era de meserie câine de pripas de rasă incertă cu coada bârlig și privire atentă nu da glas fără rost și stătea pitulat într-un post de unde se da pe furiș să capseze cu artă pe străinul ce vrea să iasă pe poartă făcea stricăciuni prin răzorul cu flori și l-am prins uneori cu fulgii pe bot și nas gălbejit semn că s-a nărăvit la pui sau la ouă motiv pentru care a și încasat vreo două sau trei făcălețe menite să-l facă să se dezvețe îi plăcea să se ia după mine vezi bine când plecam la joacă pe vale se bucura și făcea hărmălaie uneori dispărea vreo săptămână se întorcea jigărit plin de tină tăvălit prin scaieți șontorog dar mă rog mulțumit de ce-o fi făcut în noaptea cu lună iar atunci iarna la derdeluș când m-am împiedicat și mi-am zdrelit mâna nițeluș am văzut că-mi pierdusem mănușa și ce era să mai fac eu acușa așa că l-am gonit să plece acasă potaia și l-am scos vinovat că de aia am căzut pe cărare fiindcă mi se tot băga printre picioare iar când am ajuns înspre seară acasă l-am găsit călduț încă dar cu spume la bot și ochii sticloși stătea culcat pe-o rână la ușă iar lângă el am găsit o mănușă e sigur că în drum către casă a înfulecat pe nemestecate chifteaua aruncată de către hingher găsi-l-ar turbarea să piară prin fier să se aleagă de el doară câlți să nu-l recunoască nimeni nici după dinți să se-îmbete temeinic să adoarmă pe șine și nici să nu simtă zic bine că tocmai îl făcuse afiș personalul nostru de cinci...
Mulțumesc Virgilică!
RăspundețiȘtergere