România, anul 2021, luna august

- Noro JERCA -

FOTO: universul.net

I. Stația CFR Curtici, gară de frontieră România – Ungaria (eterna noastră poveste cu cine a fost primul), ora 03:50, ora la care ajunge trenul InterRegio cu rang internațional numit și „Dacia” (eterna poveste a formării poporului român) care circulă de la Viena la București și retur, format din două vagoane clasa a II-a și două vagoane de dormit. Acest tren se află în circulația feroviară de peste 50 de ani fiind astăzi singurul tren românesc operat de CFR Călători pe acestă relație și singurul nostru long-internațional ca parcurs. Defilarea trenului prin gară se face în prezența lucrătorilor de la calea ferată română și a polițiștilor de frontieră români. Cei de la calea ferată sunt astăzi de la mai multe companii CFR (Infrastructură, Călători, Marfă) „sparte” din vechiul CFR, cică pentru eficientizare... la un pahar de whisky cu cuburi de gheață de pitorescul personaj ajuns ministrul Transporturilor și ulterior recomandat de unchiul Tom și ales de fascinantul popor român de două ori consecutiv președintele României timp de zece ani... Polițiștii de frontieră fiind botejunea dată în anul 2000, la recomandarea capitalei noastre imperiale de la Bruxelles, fostei arme a Grănicerilor care peste o sută de ani a purtat ca semn de armă pe epoleți conturul patriei România așa cum a fost el, când mai mic, când mai mare și ultima dată din ’45 - secolul trecut până azi, ciuntit de eternul nostru urss din Est.

Un român din diasporă, urcat la Viena, bine aburit de zeul Bacchus tot cobora din tren pe peron pentru a trage câteva fumuri dintr-o țigară pe care imediat o arunca... pe jos bineînțes, doar ajunsese acasă, în România, făcea câteva balansuri în fața ușii trenului și... se auzea vocea imperativă a polițistului de frontieră: - Urcă domnule în tren pentru verificarea documentelor... Urcă în tren și după ce îi sunt verificate documentele reia procedura coborârii, al baletului în jurul ușii și al țigării care deveniseră un automatism. La un moment dat, intuind pericolul căderii lui sub roțile trenului, este rugat amabil de impiegatul de mișcare să urce în tren pentru a închide ușa automat și a pune semnalul pe liber pentru plecarea trenului prin „Dacia” noastră de zi cu zi... Pleacă trenul cu 10 minute întârziere datorită numărului mare de români întorși pentru câteva săptămâni în patria mamă.

II. Tren Regio, locomotivă electrică și două vagoane de călători, plecat din Arad spre Timișoara pe o cale ferată simplă, electrificată. Ora 05:10, între stațiile CFR Șag și Vinga, locomotiva ia foc, fenomen curent și devenit ceva obișnuit în România, care nu mai impresionează trăitorii din „Dacia” străbună. Mecanicul de locomotivă instruit deja de la atâtea incendii, se dă jos decuplează locomotiva de vagoane și cu curaj știind că administrația CFR îi va face statuie pe care o vor acoperii cu lacul de la „Kober” pentru a rezista în timp (ca în reclama TV) deplasează cu ultimele puteri locomotiva ceva mai în față pentru a evita pericolul... după care bietul om văzând amploarea incendiului de la cele 1,5 tone de ulei din transformator și înălțimea flăcării, intră în fibrilație și la ajungerea ambulanței cu „arafați” (cum striga un CFR-ist prin gara Șag, cum că a sunat la 112 și „arafații” trebuie să sosească mintenaș) este luat și dus la spital, în Arad, primul diagnostic fiind atac de panică... Între timp au sosit pompierii, a fost decuplată linia de curent și a început stingerea incendiului.

Ora 05:30, trenul internațional „Dacia” sosește și este obligat de situația dată să rămână în gara Șag unde era o liniște mormântală... Lumea din tren încă adormită nu reacționează, așteptând sau dormind, după caz, în vagoane... Ora 06:30, lumea din vagoanele de clasă începe să se agite, coboară din tren începe să pună întrebări conductorilor de tren, mecanicului de locomotivă, impiegatul de mișcare din stație... Răspunsuri de genul: nu știm, o să primim informații... într-un final la sosirea de la Arad a electromecanicului de pe o drezină nou nouță vine și informația corectă... La zarva produsă în jur, oamenii care până atunci dormeau las vagoanele de dormit ies la geamuri, unii încep să coboare și alții încep scandalul cu însoțitorii CFR ai vagoanelor care nici ei nu prea înțeleseră ce se petrecea în gara... Șag din județul Arad.

III. Românul nostru care pendula în gara Curtici, se trezește la viață... Se dă jos împleticit din vagon, se uită năuc, rotindu-și ochi prin jur și țâșnește ca din pușcă spre locomotiva trenului care avea conform uzanțelor pantograful coborât... Cu toată amețeala lui, din două, trei mișcări se urcă sus pe locomotivă, la câțiva centimetrii de linia electrică de contact care din fericire fusese decuplată anterior de la curent... Și începe să țipe: - Vreau curent!... Dați-mi curent!... Nu am siguranță... vreau siguranță (numai mintea lui știe ce sens dădea cuvântului siguranță)!... Nu mai pot, e cald și nu am curent... faceți ceva!... Personalul CFR prezent intră în panică văzându-l suit pe locomotivă. Primul intervine mecanicul de locomotivă care pe un ton blând, de ardelean așezat, îl roagă cu binețe să coboare binișor să nu se accidenteze... Aș! Ți-ai găsit, românul nostru începe iar revendicările cu nevoia lui de curent și de siguranță... Împrejur deja lume ca la circ, conductorii trenului, impiegatul de mișcare (o doamnă subțirică, cu vreo 15 ani de serviciu, după cum spunea dumneaei care când îl îndemna să se dea jos tot amintea că „în 15 ani de serviciu nu am văzut așa ceva”). Se sunase la 112, iar Poliția trimite la fața locului din tot personalul pe care-l are încadrat o polițistă măruntă la vreo 40 de kg cu uniformă cu tot și cu părul în vânt (fără caschetă) probabil de la Postul de poliție din comuna Șag... Aceasta, speriată de amploarea evenimentului și atâta lume în jur, pe un ton împăciuitor îl întrebă : - Domnule, ce revendicări aveți?... Apoi pierdută îl întreabă pe conductorul de tren dacă este curent pe linia de contact?... Acesta se uită mirat de o așa întrebare și îi răspunde râzând: - Dacă era curent, atunci problema cu el, sus pe locomotivă se rezolva imediat, nu mai era toată tevatura asta! ... Omul nostru devine agitat, se mișcă periculos, gata, gata să cadă și începe tirada cu curentul, siguranța, căldura, icnite și înjurături... fără să înțeleagă, ca de altfel majoritatea călătorilor, că domnișoara care negocia este polițist... Văzând situația penibilă în care se ajunsese, electromecanicul de pe drezină intervine pe un ton tăios, scrâșnind printre dinți o înjurătură în grai transilvan, îl somează cu putere: - Mă, ce mama lu’ frast vrei, ce suntem la biserică mă, să ne rugăm de tine să te țipi tu jos de pe locomotivă? Dă-te mintenaș jos, așe cum te-ai cocoțat că vin la tine și frastu’ te-o lua!... Acesta urcând pe treptele de intrare în locomotivă... Văzându-l hotărât pe acest lucrător CFR, „revoluționarul” nostru se domolește și coboară, spre satisfacția întregii asistențe. Între timp după ce se sunase iar la 112, a sosit o mașină de poliție de la Arad cu doi polițiști normali care au urmat „procedurile standardizate cu numerele...” și s-a rezolvat cazul, cum ar zice mioriticul personaj fost șef la Poliția din Piatra Neamț: „Case closed!”

IV. După șase ore de stat, zâmbit, analizat, căzut în melancolia acestei Românii pitorești, autentice, trenul internațional „Dacia” a plecat spre București...

V. Românul nu trăiește, el visează... Vai de cel care-l trezește!

SURSA: Noro Jerca | Facebook