https://orabrailei.blogspot.com/

ORA BRĂILEI - VIRGIL ANDRONESCU * DIN 2011: ȘTIRI * INFORMAȚII * ATITUDINE * ARTICOLE * INTERVIURI * COMUNICATE * CULTURĂ * EVENIMENTE

DRUMUL nu se oprește niciodată

 - Liliana TOMA -


Merge, mereu, înainte. Tot înainte. Înapoi privesc doar amintirile care umplu, cu nostalgia lor, pagini tăcute, surâzând unor gânduri ce se zbat sub lacăt, în timp ce privirea fuge, cu grație, într-o parte, ochii de închid orizontal, reducând distanțele. Amintirile se-ntorc, mereu, la locul faptei.
Pe glezna firavă a tăcerii se lipesc, șerpuitoare, contorsionate, așchii de viață desprinse din bazarul supraaglomerat al anilor. Da, e cam multă aglomerație aici! Urmele zilelor se șterg, înfigându-și coastele zdrobite unele în altele, ca pumnale vii, nopțile devin proiectii de cine-verite pe ecranul înghesuit din spatele gândului. Drumul înapoi devine o ambiție colorată feeric, o flacără de chibrit, năzuind să lumineze bolta. Înapoi, rămân iernile troienite în tăceri albe și toamnele bucuriei de-a număra, în zbor, păsări și frunze...Înapoi rămân cerurile crude, în lumina echinocțiului și ploile uscate, măcinând, deșertic, fantezii adormite-n răspântii. Drumul taie, în dungă, prezentul, puținătatea clipei ce-ntoarce clepsidra și cântă imn fiecărei răscruci în care, solemn, se-adună rănile pașilor. Drumul nu cunoaște întârzieri, nici opriri. Trage aer în piept, din mers, gâfâie, dar nu se oprește. Și nu dă înapoi. El spintecă orizonturi și scrie, cu dreapta, istorii, iar cu stânga unge osiile, pentru că mai are de umblat. Mai ocolește, câteodată, pe sub castanii umbroși, dar nu se așează în conul răcorii. Mai privește câte un țărm, pe care valurile crestează corăbiile uitării, mai aprinde iubiri ce ard în singurătățile din dosul pleoapelor. Mai pierde, de prea mult umblet, din amintiri. Sau le rătăcește. Și, pentru că nimeni nu le revendică, ele pribegesc, anonime, trecând din baierele timpului, în arca vânătorilor de amulete.
Încrucișate, sau curbare, drepte, sau ondulate, frânte, paralele, sau perpendiculare, drumurile se târăsc într-un singur sens, ca acele orologiului ce măsoară, monoton și paradoxal, nemăsurabilul....

L. Toma, Drumuri ( file de jurnal)
Drepturi de autor rezervate

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii