Scurt istoric al Batalionului de Grăniceri/ Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Teleorman cu reședința la Turnu Măgurele

 - Noro JERCA -

Băștinași, cordonași, curteni, călărași de margine, dorobanți, panduri, martalogi, potecași, pușcași, străjeri, grăniceri sau polițiști de frontieră, așa s-au numit de-a lungul timpului oamenii care au străjuit hotarele spațiului în care trăim astăzi noi românii, dar misiunea lor a fost aceeași – paza, supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat. Aceștia au existat dintotdeauna și la frontiera de sud a României, marcată de bătrânul Danubius. După făurirea statului național unitar român, funcție de organizarea militară a trupelor care asigurau paza frontierei pe raza localităților de pe valea Dunării care aparțin astăzi județului Teleorman, unitățile și subunitățile de grăniceri au făcut parte din diferite structuri dislocate în București și Giurgiu.

În perioada 1961 – 1964, a funcționat Regimentul 75 Grăniceri Giurgiu, din care făcea parte și Batalionul de Grăniceri Turnu Măgurele, care avea misiunea de pază și supraveghere a frontierei de stat între gura de vărsare a râului Jiu și gura de vărsare a râului Vedea. În baza ordinului Ministerului Forțelor Armate și a ordinului Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a fost desființat Regimentul 75 Grăniceri Giurgiu și înființată cu data de 15.03.1964, Brigada 51 Grăniceri Giurgiu, din structura căreia făceau parte două Batalioane de Grăniceri, dislocate la Giurgiu și Turnu Măgurele. Astfel a luat ființă Batalionul 197 Grăniceri cu reședința în garnizoana Turnu Măgurele, cu indicativul U.M. 02825, cu drapel de luptă, constituit pe patru Companii de Grăniceri dislocate în localitățile Bechet, Corabia, Turnu Măgurele și Zimnicea. Companiile de Grăniceri, la rândul lor aveau în subordine Pichete de Grăniceri, astfel :

- Compania Grăniceri Bechet cu Pichetele: Bechet, Dăbuleni și Potelu;

- Compania Grăniceri Corabia cu Pichetele: Gura-Padinii, Corabia, Gârcov și Islaz;

- Compania Grăniceri Turnu Măgurele cu Pichetele: Turnu Măgurele, Flămânda și Cioara;

- Compania Grăniceri Zimnicea cu Pichetele: Suhaia, Zimnicea, Bujoru și Pietroșani.

Înainte de evenimentele din Decembrie 1989, conform Decretului Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 313 din 11.12.1989, trupele de grăniceri au trecut din subordinea Ministerului Apărării Naționale în subordinea Ministerului de Interne, fără însă a surveni modificări în statele de organizare ale unităților subordonate, iar peste numai câteva zile, în 26.12.1989, prin Decretului Frontului Salvării Naționale, grănicerii se reîntorceau în subordinea Ministerului Apărării Naționale.

Prin Legea nr. 56 din 4 iunie 1992 privind frontiera de stat a României, trupele de grăniceri sunt incluse în Ministerul de Interne, unde se regăsesc și astăzi. Unitatea a primit denumirea de Batalionul 197 Grăniceri „Nicolae Bălcescu” Turnu Măgurele, cu indicativul U.M. 0533, cu drapel de luptă, subordonat nemijlocit Brigăzii 1 Grăniceri „Mihai Viteazul” Giurgiu. Batalionul 197 Grăniceri „Nicolae Bălcescu” Turnu Măgurele a avut în subordine patru Detașamente de Grăniceri dislocate în localitățile Bechet, Corabia, Turnu Măgurele și Zimnicea. Detașamentele de Grăniceri, care la rândul lor aveau în subordine Posturi de Grăniceri, astfel :

- Detașamentul Grăniceri Bechet cu Posturile: Bechet, Dăbuleni și Potelu;

- Detașamentul Grăniceri Corabia cu Posturile: Orlea, Corabia, Gârcov și Islaz (în anul 1995, Postul de Grăniceri Islaz trece în subordinea Detașamentului Grăniceri Turnu Măgurele);

- Detașamentul Grăniceri Turnu Măgurele cu Posturile: Turnu Măgurele, Poiana și Năvodari;

- Detașamentul Grăniceri Zimnicea cu Posturile: Suhaia, Zimnicea și Năsturelu.

În data de 14 martie 1997, prin Decretul președintelui României (domnul Emil Constantinescu) s-a acordat noul drapel de luptă Batalionului 197 Grăniceri „Nicolae Bălcescu” Turnu Măgurele.

De ce s-a ales denumirea de „Nicolae Bălcescu” pentru Batalionul de Grăniceri din Turnu Măgurele?

Iată ce scriam în cartea mea „Din suflet pentru Turnu Măgurele”: Un fapt prin care urbea noastră a avut un anumit rol în istoria românească, mai puțin cunoscut de turneni, este acela că în toamna anului 1852, în Pichetul de grăniceri de la Turnu Măgurele aflat atunci pe malul Dunării cam pe locul unde astăzi stă în ruină clădirea fostului punct de trecere a frontierei din spatele clădirii Căpităniei portului, Nicolae Bălcescu a pășit pentru ultima oară pe pământul drag al patriei sale. Mai precis pe 2 septembrie 1852, acesta ajunge de la Constantinopol (capitala Imperiului Otoman) la Nicopole (în Bulgaria, pe atunci provincie otomană) unde se cazează în casa vlahului Marin Niță. Pe 6 septembrie se întâlnește la Nicopole cu sora sa, Maria Geanoglu. Cu sprijinul secret al cumnatului său, Scarlat Geanoglu ocârmuitor al județului Teleorman, pe 8 septembrie 1852, când creștinii prăznuiesc sărbătoarea „Nașterii Maicii Domnului Sfânta Maria”, Nicolae Bălcescu și sora sa, Maria Geanoglu, trec clandestin Dunărea din Nicopole pe malul românesc la Turnu Măgurele. Sunt așteptați de Maiorul Constantin Niculescu care îi conduce în deplină conspirativitate la Pichetul de grăniceri Turnu Măgurele, unde se întâlnesc cu mama lor - pităreasa Zinca, sora sa Sevastița, fratele său Barbu și soția fratelui lor Costache. Doar o oră i s-a permis, după care, de dincolo de Dunăre, de la Nicopole, a privit nesătul, pământul românesc și a luat calea pribegiei. Ajunge la Constantinopol și mai apoi în Italia, pentru scurt timp la Neapole după care se oprește în Palermo, unde moare la 29 noiembrie 1852. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Capucinilor. Nu întâmplător, la inițiativa unui grup de ofițeri: Colonel Marin Badea - comandantul unității, Colonel Vasile Nuțu - șef de stat major, Locotenent colonel Alexandru Gavrilă, Maior Mihai Mije, Maior Emilian Hainagiu, Căpitan Ion Onulescu și Căpitan Ștefan Buciu, în anul 1992, când trupele de grăniceri au fost incluse în Ministerul Afacerilor Interne, Batalionul 197 Grăniceri cu reședința în garnizoana Turnu Măgurele cu indicativul U.M. 02825, a primit denumirea de Batalionul 197 Grăniceri „Nicolae Bălcescu” cu indicativul U.M. 0533. Câțiva ani mai târziu, prin contribuția benevolă a cadrelor militare, s-a realizat o statuetă bust din ipsos patinat cu bronz reprezentându-l pe Nicolae Bălcescu, amplasată în interiorul clădirii de comandament, lângă drapelul de luptă al unității. Ulterior prin anul 2000, trupele de grăniceri au fost „botezate” Poliție de Frontieră și odată cu această botejune a dispărut frumoasa și prețuita titulatură „Nicolae Bălcescu” pentru noua denumire a unității de Poliție de Frontieră din Turnu Măgurele. Spre aducere aminte, cât o mai dura în timp și această aducere aminte, la sediul actual al Poliției de Frontieră din Turnu Măgurele a rămas să fie prăfuită de istorie statuia bust a marelui revoluționar păstrată într-un fost depozit redenumit „Camera de tradiții”... De ce și cine a avut interesul pentru reorganizările la nesfârșit ale foștilor grăniceri?... Rămâne și azi... pentru unii, o enigmă.”

Începând cu data de 01.07.1999, Batalionul 197 Grăniceri „Nicolae Bălcescu” Turnu Măgurele primește denumirea de Sectorul 197 Poliție de Frontieră „Nicolae Bălcescu” Turnu Măgurele, cu drapel de luptă, subordonat nemijlocit Brigăzii 1 Poliție de Frontieră „Mihai Viteazul” Giurgiu. Acest lucru s-a datorat unificării tuturor structurilor Ministerului de Interne cu responsabilități la frontiera de stat (grăniceri, poliție de frontieră, unele structuri ale poliției transporturi navale), într-o singură structură, numită Poliția de Frontieră Română.

La data de 01.07.2000, conform ordinului ministrului de interne, Sectorul 197 Poliție de Frontieră „Nicolae Bălcescu” Turnu Măgurele devine Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Teleorman, cu reședința la Turnu Măgurele, organizat pe principiul teritorial, subordonat nemijlocit Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Zona de competență a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Teleorman este situată la frontiera cu Republica Bulgaria, la fluviul Dunărea, între km fl. 526 (stânga) – 615 (dreapta) și 30 km de la linia de frontieră către interiorul județului Teleorman. Linia de frontieră urmează mijlocul fluviului Dunărea când acesta curge într-o singură albie și mijlocul brațului care conține talvegul fluviului când acesta este despărțit prin insule (ostroave) în două sau mai multe brațe (la insule linia de frontieră trece la 300 m în amonte sau aval de acestea), nefiind marcate prin niciun semn de frontieră. Acesta, are în structură birouri și compartimente de specialitate la nivelul aparatului de lucru al inspectoratului județean, 3 Sectoare Poliție de Frontieră, la Turnu Măgurele, Suhaia și Zimnicea, 2 Puncte pentru Trecerea Frontierei la Turnu Măgurele și Zimnicea și 2 Sectoare de Nave Fluviale în Turnu Măgurele și Zimnicea în subordinea lor intrând și 2 Posturi Poliție Transporturi Navale. Procesul de reformă în Poliția de Frontieră Română a continuat, iar la data de 01.05.2001, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Teleorman, cu reședința la Turnu Măgurele, este subordonat nemijlocit Direcției Poliție de Frontieră Giurgiu, Sectorul Poliției de Frontieră Suhaia și Sectoarele de Nave Fluviale au intrat în componența Sectoarelor Poliției de Frontieră Turnu Măgurele și Zimnicea.

În anul 2002, după demilitarizarea structurilor Ministerului de Interne, inspectoratul a primit statutul de instituție publica demilitarizată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar cadrele militare au devenit funcționari publici cu statut special, gradele militare transformându-se în grade profesionale. Cu acest prilej a fost demarat procesul de profesionalizare a lucrătorilor, prin înlocuirea militarilor în termen cu militari angajați pe bază de contract redenumiți polițiști de frontieră angajați cu contract. A urmat, etapizat, transformarea funcțiilor de polițiști de frontieră angajați cu contract în funcții de agent de poliție. Din luna decembrie 2004, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Teleorman a parcurs o noua etapă a procesului de reorganizare. Acesta fiind subordonat nemijlocit Direcției Poliție de Frontieră Giurgiu, organizat pe: birouri și compartimente de specialitate la nivelul aparatului de lucru al inspectoratului județean, 2 Sectoare ale Poliției de Frontieră la Turnu Măgurele și la Zimnicea, în cadrul fiecăruia dintre acestea funcționând câte un Punct de Trecerea Frontierei, un Detașament de Intervenție și o Formațiune de Pază și Control Acces. Cu data de 01.08.2009, denumirea Detașament de Intervenție a fost schimbată în Detașament Sprijin Operativ.

Cu data de 15 decembrie 2011, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Teleorman cu reședința la Turnu Măgurele s-a desființat. Toate structurile poliției de frontieră din județul Teleorman fiind incluse în organica noii structuri înființate, numite Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Giurgiu, unde se regăsesc și astăzi.

Galeria Comandanților de Batalion/ Șefi inspectorat județean:

- Maior Adrian Veber (15 martie 1964 – 29 septembrie 1967);

- Locotenent colonel Ion Mazere (29 septembrie 1967 – 11 noiembrie 1978);

- Locotenent colonel Ioan Bălăei (11 noiembrie 1978 – 25 decembrie 1980);

- Maior Vasile Sima (25 decembrie 1980 – 20 octombrie 1982);

- Locotenent colonel Eduard - Nicușor Ianculescu (20 octombrie 1982 – 30 ianuarie 1987);

- Colonel Marin Badea (30 ianuarie 1987 – 01 iunie 2000);

- Colonel Vasile Nuțu (01 iunie 2000 – 01 mai 2001);

- Comisar șef de poliție Gheorghe Macavei (01 mai 2001 – 30 aprilie 2005);

- Comisar șef de poliție Ion Ciobanu (01 iulie 2005 – 31 martie 2009);

- Comisar șef de poliție Paul - Savu Mitroi (01 mai 2009 – 15 decembrie 2011).