Vraciul

 - Noro JERCA -

Sunt zilele de sfârșit de octombrie în care soarele se topește într-un munte de jăratec sub diverse nuanțe de culori... Multe cetăți de nori cuprinse de flăcări, se prăbușesc în acest rug solar de toamnă târzie, bat în ferestre și aprind casele și blocurile ce privesc spre asfințit... Există zile în care cununia dintre tastele calculatorului și albul formatului de „hârtie” electronică de pe desktop-ul P.C.-lui nu-mi aduce rod și satisfacție spre a face gând deslușit și precis... Astăzi este una dintre acele zile, când sunt pomeniți morții noștri și „Moșii de toamnă” pentru creștinismul ortodox, sau când noua lume românească a acestor vremuri se pregătește pentru sărbătoarea importată din Vest numită Halloween, asociată cu sărbătoarea creștină catolică și protestantă a „Tuturor Sfinților”... Și iritat de acest moment de sterilitate a ideilor, gândul mi-a fugit la „Vraciul”, așa cum îi spuneam adesea medicului de excepție - doctor Valentin Munteanu (n. 10 martie 1939, Turnu Măgurele – d. 12 aprilie 2018, Turnu Măgurele)... un înger al oamenilor modești și al oamenilor săraci financiar.

„Vraciul” meu lucra aproape zilnic la cabinetul său medical. Pe sub ochelarii lui, faptul mărunt ascuns și faptul divers bagatelizat de omul bolnav din fața sa, deveneau în mintea medicului o haină de adevăr unic, nemaiștiută până atunci. Aspectul până în clipa aceea pueril al unei întâmplări relatată de pacient, sub privirea medicului care părea că se uită în gol, devenea una serioasă, dusă spre profunzimea cauzei care o generează. Din te miri ce, din întrebări nevinovate, din amintirea unui trist fapt divers sau din două cioburi lipite sau două cioturi alăturate din viața cotidiană a pacientului, „Vraciul” meu fixa în materia sa cenușie o puternică împărăție suspendată de miraje și încântări care pe loc, parcă la o comandă dată, îi genera o inspirație ingenioasă pentru diagnostic și medicația aferentă... El părea că nu cunoaște zile de ineficiență și zbucium medical. La el toate clipele anului păreau fericite de aura unei zodii binecuvântate și rodnice. Era fantastic, pe ce punea el mâna, punea și Dumnezeu mâna, ca să întrebuințez o veche și umilă maximă populară. Toată viața sa a fost un om ateu, dar care sunt sigur că l-a văzut pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu-i dădea liniște, îl căuta mereu și mereu pentru ai privi și vindeca pe oameni... Toate acestea până într-o zi când a avut și Dumnezeu nevoie de el și „Vraciul” a mers să repare acordul sunetului divin! Cu aceste gânduri platoniciene l-am pomenit astăzi pe medicul Valentin Munteanu întru aducere aminte lui Dumnezeu!

SURSA: Noro Jerca | Facebook