- Gheorghe SARAU -
* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele").
** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.
***
LEMNETE ION – medic obstetro-ginecolog, profesor universitar, fost director al Spitalului “Filantropia”, redactor al unor reviste în profil medical, iar - la începutul carierei profesionale - și învățător suplinitor în satul natal (ns. pe 20 ianuarie 1929, la Lița, în jud. Teleorman - m. în 25 februarie 2006, la București, înmormântat, ca ortodox, la Cimitirul “Bellu” – Catolic). Părinții lui „Onică” Ion Lemnete au fost: tatăl, Ilie Lemnete (croitor militar în Turnu Măgurele, pe a cărui mamă o chema Maria, iar pe tată Ion Lemneață [inițial, în acte, numele de familie era Pârvu]) și mama, Ioana Comana (casnică, fiica agentului fiscal la Segarcea Vale și Olteanca - Florea Comana - și a Niculinei Comana). Ion Lemneață (Lemnete) a avut șapte copii: trei băieți (Alexandru, Ion, Ilie) și patru fete: Rada (cs. Mitrana, zis “Bașcalețu”), Tanasia (“Nastasia”, cs. Manea), alta, Serghina, căsătorită cu Stan Milea – tustrele stabilite la Segarcea Vale - și Ioana (cs. cu Paraschiv). La rândul său, Ilie Lemnete, rămas în casa părintească la Lița, a avut șase copii: 1. Ion Lemnete – zis „Onică” - primul născut în familie (viitorul medic ginecolog), 2. Paraschiva (“Chichi”, născută la sfârșitul anului 1930, economistă, cs. Zbarcea), 2. Virginia (ns. 1932 - m. 2007, cs. cu Ion Dumitrescu și au locuit la Turnu Măgurele), 3. Marieta Sofia – a murit la vârsta de un an jumătate de angină difterică, 4. Jean (ns. 1936 - m. 1991, cs. cu Georgeta), 5. Angela (ns. 29 septembrie 1942 – medic, cs. Iordan). Copilul „Onică” Lemnete, cunoscut, ulterior, în familie, și ca „Dan” Lemnete, a mers de la șase ani la Școala din Lița, frecventând primele patru clase, între anii 1935-1939, sub îndrumarea învățătoarei Elena Petrescu. Elevul Ion Lemnete învață apoi la Turnu Măgurele, unde urmează, în intervalul 1939-1946, clasele elementare și Liceul comercial de băieți (care, între timp, se mutase în localul Liceului “Sf. Haralambie”, ulterior, clădirea fiind preluată de Liceului “Agricol”, iar azi, pe strada Oituz, se află Liceul Tehnologic „Sf. Haralambie”). Ca licean, Ion Lemnete și-a încercat puterile în creația literară, cu versuri și epigrame găzduite de revista "Veselia" (apărută între anii 1891-1947, la București) ș.a. După terminarea claselor liceale, neavând posibilitatea materială de a merge la facultate, tânărul Ion Lemnete întreprinde, între 1946-1948, diverse profesii, precum: învățător suplinitor în comuna natală, funcționar la Banca Populară din satul Siliștea-Gumești, ca, în intervalul 1948-1950, să ajungă funcționar în Ministerul Comerțului și Alimentației, la Direcția Comercială a Capitalei. Răstimp de alți doi ani (1950-1952), tânărul Ion Lemnete frecventează și absolvă Școala militară de ofițeri tehnici auto, după care, alți patru ani (1952-1956), este profesor în cadrul acesteia și șef de serviciu cu organizarea, la Direcția Comercială București. După acest deceniu de căutări profesionale, delimitat de momentul finalizării liceului (1946) și anul 1956, tânărul Ion Lemnete - în vârstă acum de 27 de ani - intră la Institutul de Medicină și Farmacie din București. În anul 1956, se naște Gabriel Lemnete, fiul său și al Narcisei Eugenia, care și el avea să studieze medicina și chiar să ducă mai departe specializarea tatălui. Ion Lemnete – fiind student cu rezultate desosebite – este cooptat să ia parte la cel de-al VII-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (Viena, 26 iulie și 4 august 1959). Tânărul Ion Lemnete absolvă medicina, în anul 1962, așadar, la 33 de ani, lucrează ca medic, dar, din 1963, își începe activitatea și în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie București, arzând, rând pe rând, toate fazele evoluției academice. Merge la specializări în Anglia, Belgia, Elveția etc. și este cooptat în colective de elaborare a unor cursuri universitare, precum cel apărut în anul 1965, Curs de obstetrică și ginecologie, destinat studenților mediciniști (București: I. M. F. 171 p., litografiat, cu il., autori: medicul Ion Lemnete și colegii săi, universitarii N. N. Gheorghiu și Șt. Sihota). Singur, ori în colaborare, Ion Lemnete a susținut, în cadrul unor întruniri de specialitate, desfășurate în țară și în străinătate, numeroase comunicări științifice, a publicat articole, alte cursuri universitare, cărți în profilul specialității, dar și ghiduri de educare a publicului din perspectiva domeniului practicat (v., de ex., în: 1971: dr. doc. E. Aburel; dr. C. Boga; dr. I. Georgescu; dr. N. N. Gheorghiu; dr. I. Lemnete, Obstetrică și ginecologie. Manual pentru învățământul medical superior și medici, București: Editura Didactică și Pedagogică, 547 p. și il.; 1973: Ion Lemnete, Reproducerea umană şi contracepţia, Bucureşti: Editura Medicală, 310 p., plus il.) etc. Tot acum, în 1973, medicul Ion Lemnete își susține doctoratul, obține titlul de dr. în științe medicale și continuă să publice (v. 1975: dr. N. N. Gheorghiu, dr. Ion Lemnete și dr. Ion Rădulescu, Manual de obstetrică și ginecologie pentru cadre medii, București: Editura Medicală, 276 p., il.; 1977: I. Lemnete; S. Schächter, Regimul de muncă și de viață al gravidei și lăuzei, București: Institutul de Igienă și Sănătate Publică. Editura Medicală, 70 p.). În continuare, conf. dr. Ion Lemnete este, în intervalul 1977-1994, șef de clinică la Spitalul “Filantropia”, iar, între anii 1978-1990, directorul instituției. În anul 1980, profesorul doctor Ion Lemnete a fost distins cu Premiul "Gheorghe Marinescu", acordat de Academia Română, iar în perioada 1984-1989 a ocupat funcția de prorector al Institutului de Medicină și Farmacie. Dar, de bună seamă, Ion Lemnete nu-și întrerupe activitatea din Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie “Filantropia” (începută în 1963). Scrie pe mai departe, inclusiv lucrări de educare a viitoarelor mame (v. Lemnete I., Pregătirea pentru naștere, București: Editura Medicală. Colecţia “Medicina pentru toți”, 1988, 60 p.) etc. În permanență, la mica publicitate și în multe alte locuri, puteau fi citite mesaje de mulțumire care i se adresau celebrului medic, precum cel din 28 iulie 1989: „Doctorul Ion Lemnete, directorul Spitalului Clinic Filantropia, este rugat să primească mulțumiri pline de recunoștință, pentru fericirea adusă familiei odată cu nașterea fetiței. Familia Pârvulescu”. După 1990, dr. Ion Lemnete nu mai este director al Spitalului “Filantropia”, dar rămâne încă patru ani șeful clinicii de specialitate, activând până în 1994, respectiv, funcționând și la facultatea sa, dar și la cea similară, nouă, din cadrul Universității Ecologice din București. Cu fiul, Gabriel Lemnete, practician în același domeniu (medic primar în obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic “Polizu” din București), Ion Lemnete a lucrat într-o clinică individuală, până în 2005. La rândul lor, frații și surorile lui Ion Lemnete au urmat cariere în domeniile medical (Angela - cs. Iordan; Virginia – cs. Dumitrescu – și economic, Paraschiva (“Chichi”) - cs. Zbarcea; Jean Lemnete). Paraschiva a studiat în adolescență tot la Turnu Măgurele și avea să ajungă economistă în comerțul exterior, ca și soțul ei, Nicolae Zbarcea, consilier economic la reprezentanța română din Cuba, între 1961-1965, și ambasador interimar în Congo - la Brazaville etc.). Aceștia au două fete: Irina Lucia, economistă, la București, căsătorită cu Alexandrin Papadache, avându-l împreună fiu pe Andrei – profesor de istorie) și Daniela Romanița (care este medic și profesează în Germania). În ceea ce o privește pe Angela (ns. 29 septembrie 1942), aceasta este medic, ca și soțul ei, Alexandru Iordan, și îl au fiu pe Alexandru Daniel Iordan, absolvent al Facultății de Psihologie și Științele Educației, din cadrul Universității din București (în prezent fiind cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Michigan). Angela Lemnete a frecventat primele șapte clase la Școala nr.1 din Lița (1949-1956), apoi - Liceul “Unirea” din Turnu Măgurele (1956-1960), după care, între, 1960-1966, a urmat Facultatea de Medicină din București. Angela își începe activitatea de medic la Circumscripția sanitară din comuna teleormăneană Traian, unde rămâne doi ani (1966-1967), apoi se transferă la Șotânga (în jud. Dâmbovița), unde funcționează în intervalul anilor 1968-1969 (este un sat de rudari, nu departe de satul celebrului medic chirurg pediatru, Gheorghe Burnei, anume, Vulcana Pandele). În anul 1969, Angela Iordan vine la Maternitatea “Filantropia” din București, unde fratele său, Ion Lemnete, funcționa deja din 1963, și rămâne aici până în 1972, de unde, răstimp de alți patru ani, se reîntoarce pe tărâmurile dâmbovițene, la Maternitatea din localitatea Pucioasa, pentru patru ani (1972-1976). Se dedică pregătirii la doctorat, apoi, din 1979 și până în 1999, este dr. ginecolog la Policlinica M.Ap.N. (adică: Ministerul Apărării Naționale) în București. Membrii familia de azi a medicului Ion Lemnete ține să nu uităm o frază din partea dumnealor, pe care o reproducem întocmai: „În calitate de conducător al Maternității Filantropia, profesorul Ion Lemnete a avut contacte și schimburi de experiență cu specialiști din branșă, prin corespondență și prin vizitele făcute în Anglia, Franța, Belgia, Olanda și în alte țări, unde a ținut conferințe și a vizitat spitale”. Celebrul medic, Ion Lemnete, se mută din această lume, în 25 februarie 2006, însoțit de gândurile de mulțumire ale mamelor și ale născuților grație intervenției lui, inspirată de Dumnezeu.
Bibliografie: vezi și: Stan V. Cristea 1996 – 373-374; Iancu Bâță 2020 – 159; Bolborici A. Pascu (2006 –100); Tudor Matreșu – postare on-line în decembrie 2019; mărturiile primite de Gheorghe Sarău de la Paraschiva Zbarcea în ianuarie 2021; mărturiile și fotografiile obținute de la surorile medicului Ion Lemnete: Paraschiva Zbarcea și Angela Iordan, de către profesorul Andrei Papadache (nepotul Paraschivei și nepot și fin al Angelei), la rugămintea noastră, în ianuarie 2022; mărturii provenite de la rude, precum: vărul nostru - Filică Manea (nepotul Nastasiei Lemneață, cs. Manea), Floricel Cârnaru (nepot al lui Stan Milea, care fusese soțul Serghinei Lemneață, decedată după nunta lor), dar și de la mama, Ioana Sarău, și de la bunica, Gherghina Sarău - verișoară cu descendenții lui Ion Lemneață, bunicul lui Ion Lemnete). Autor: Gheorghe Sarău, 31.01.2022.
SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook
0 Comentarii