- Gheorghe SARAU -
Pe 3 ianuarie 2022, moare de “covid”, în Germania, GEORGE BĂLAN, profesor universitar, eseist și muzicolog, filozof (ns. pe 11 mar. 1929, la Turnu Măgurele, m. în 2022, după cum mediul on-line anunță prin mesajul domnului Gebhard von Gültingen, în calitatea sa de coordonator al Școlii Internaționale de Musicosofie din Sankt Peter). Anul acesta (2022) ar fi împlinit 93 de ani. George Bălan a urmat Conservatorul “George Enescu” din București (1950-1955). Din anul 1951 (după unii: din 1949) și până în anul 1957, George Bălan este redactor muzical la revista “Contemporanul”, așadar, inclusiv pe perioada studenției. La terminarea facultății este cooptat la catedra de estetică pe postul de asistent (1955-1957). În anul 1957 este promovat lector universitar, apoi, între 1957-1961, se specializează la Universitatea “Lomonosov” din Moscova în domeniul esteticii muzicale, ca doctorand (teza susținută acolo, în 1960: “Despre conținutul filozofic al muzicii). La întoarcere, George Bălan își reia activitatea la catedră și la revista “Contemporanul” (1961-1963) și își diversifică pregătirea, frecventând și absolvind, în anul 1970, Facultatea de Teologie din Sibiu (are, așadar, licență în filosofie, teologie și muzică). George Bălan rămâne lector universitar vreme de două decenii, până în 1977, când, simțindu-se urmărit de serviciile secrete românești pentru faptul că are orientare homosexuală, rămâne în străinătate, unde se afla cu prilejul unui seminar, stabilindu-se în final în Germania (la München, apoi la Sankt Peter - Ținutul Pădurea Neagră). Nu a fost doar profesor de muzicologie, a fost în permanență cronicar muzical în presa scrisă, dar, mai ales, la Radio și TV, unde avea emisiuni de profil, ținea concerte de educație muzicală, era cel mai competent muzicolog român din anii ’50-’70. În țară, George Bălan scrisese și editase, între 1960-1974, 17 cărți în domeniul muzicologiei, avea alte șase în manuscris, iar alte patru i-au fost refuzate la publicare, între 1975 și 1977, an în care a descifrat motivul indexării sale ca autor incomod, din rândul homosexualilor, și a decis să rămână “afară”, unde lua parte la un seminar internațional. Însă, și în continuare, în Germania, George Bălan scrie și tipărește numeroase cărți și studii de estetică muzicală în mai multe limbi (de pildă, între 1979-1997, publicase alte 31 de volume, dintre care 19 în germană, 10 în franceză, 1 în engleză, 1 în spaniolă), dar și în română (v. Nebănuitul Eminescu, München: Jon Dumitru Verlag, 1984, 185 p. De numele său se leagă și instituirea disciplinei “Musicosophie”, organizând o structură de pregătire a melomanului, la Sankt Peter (Musicosophia Schule). După 1990, George Bălan începe publicarea și în română, “acasă“ – în România și în Republica Moldova – din anul 1993, când tipărește și lucrări din “celelalte” domenii de interes ale sale, precum: Procesul lui Socrate (scrisă în 1969, apărută în 1993, Ed. Albatros), În dialog cu Emil Cioran (scrisă între 1968-1969, apărută la “Cartea Românească “în 1997), Mesaje duhovnicești din exil (scrisă între 1977-1978, apărută în 1997, la Editura “Florile dalbe”), O căutare muzicală a timpului pierdut. Dora Massini – un omagiu autobiografic (tipărită în 1997, la Editura Muzicală), Misterul Bach (scrisă între 1974-1976, apărută în 1997, grație Editurii bucureștene, “Florile dalbe” – 392 p.). De asemenea, George Bălan reeditează și în țară, în anul 1999, volumul Nebănuitul Eminescu (București: Editura Universal Dalsi, 204 p.) și publică o trilogie - trei cărți scrise în română, în exil, până în 1989, ce sunt dedicate homosexualității (două apărute, în 2001, la Editura “Cartier” din Chișinău: Iubirea interzisă (346 p.) și Celălalt Eros (384 p.), a treia - la București, în 2004: Homofobia. Psihograma unei boli sociale (Ed. Maiko, 608 p.). Lui George Bălan îi sunt publicate, totodată, în versiuni în limba română, lucrări pe care le tipărise în străinătate, ca, de pildă: Arta de a asculta Mozart (Traducere de Vasile Savin, Cluj Napoca: Editura Dacia, 2006, 360 p.) sau altele, mai nou apărute, precum: Demnitatea melomanului: o introducere în disciplina care face din orice meloman al treilea creator al muzicii (Editor Blecher, 2013, 162 p.) și, din nou, la 91 de ani ai săi, reia Nebănuitul Eminescu (București: Editura “Sens”, 2020) etc etc. În ultima vreme, era prezent, cu „Amintirile unui dezrădăcinat“, în revista Observator cultural. Odihnă veșnică! (autor: Gheorghe Sarău, prof. univ. dr. emerit – Universitatea din București).
SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook
0 Comentarii