Nu-ți pot lua norocul!

 - Teodor MITROI -

Una din pasiunile vieții mele - pescuitul - mi-a fost statornică de copil când, mergând la scăldat în apele Călmățuiului, nu de puține ori , prindeam cu mâna câțiva pitroci. ,, Sezonul" de pescuit începea in apropierea Paștelui când, cu o undiță improvizată, prindeam câte o strachină de pitroci plini de icre, la gardul de la intrarea Călmățuiului in Baza de recepție - lângă podul de lemn spre Carlomanu. Se obișnuia ca de Paște, când ne întoarcem de la biserică, să mâncăm pește prăjit prins pe Călmățui și să scuipăm in baltă (Călmățui) la trecerea podului că să avem noroc la pescuit. Ceva mai târziu ( aveam 14-15 ani) s-au dat în folosință benturile (heleșteiele) CAP- ului pe Valea Spitalului și contra unei sume de 16 lei/lunar puteam pescui trei zile pe săptămână ( joi, sâmbătă și duminică ) caras, uneori și crap ). Evident, sculele de pescuit erau ,, manufacturate în regie proprie " din trestie de mare sau răchită uscată la care se atașa un fir de nailon cu plută din pană de gâscă, plumb și ace pe măsură. Aveam un noroc ,, chior" la pescuit, nu mă depășea nimeni. De ceva timp am ales să pescuiesc la crap. ( într-una din seri - eram pe baltă dimineața și seara - la baza unui grup de trestie un crap mi-a rupt struna ). Cum nu aveam uneltele adecvate am improvizat o undiță pentru crap dintr-o ,,nuia" de răchită uscată, doi metri de nailon dintr-un buret de vase deșirat și ,, îndreptat" pe o sticlă pusă la soare la care am adăugat un metru de nailon de pescuit de 0,5mm (atât am avut) pe care am pus pluta și am legat acul. Am mers la pescuit la locul cu pricina și în câteva ore am prins doi crăpceni. Cum locul era foarte îngust și nu se preta la ,,obosirea" peștelui l-am scos direct pe deasupra cu mult zgomot - știa toată lumea că am prins doi crăpceni. De atunci am dat numai la crap. Într-una din zilele de pescuit de la sfârșitul săptămânii era lume multă la pescuit, eu eram cu tata și fratele Victor. Ei dădeau la caras, eu la crap. Prinsesem deja doi crapi la kilogram când a venit lângă mine Gelu a lu' Radu Ghiță (Gârtu după poreclă), un prieten al tatălui meu care și-a pus undița ( pluta) la o palmă de pluta mea. ,,Ia bă, să mai prindem și noi că și noi am plătit" ,a zis mai în glumă mai în serios nea Gelu. Am înghițit în sec și mi-am văzut de ale mele. Într-un sfert de oră văd cum pluta mea intră ușor în apă, semn că aveam un crap. Am pus mâna pe ,,bățul" undiței și rapid am scos crapul din apă. A fost momentul când nea Gelu a exclamat ,,Du-te-n măta, nu-ți pot lua norocul!" Și-a scos undița din apă și a plecat bombănind. În acea zi am prins 16 crăpceni, eram lider absolut ( neegalat până s-au desființat benturile).

SURSA: Teodor Mitroi | Facebook