Biografia generalului Dimitrie BENGESCU (tatăl scriitoarei Hortensia Papadat–Bengescu)

 - Gheorghe SARAU -

Biografia nr. 50/ 25.02.2022 a generalului Dimitrie BENGESCU (tatăl scriitoarei Hortensia Papadat–Bengescu), ns. în anul 1844 în satul gorjean Bengești, cu activitate de comandant regiment la Turnu Măgurele, oraș în care a locuit și fiica lui 12 ani, împreună cu soțul și copiii

* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele").

** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu

Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.

***

BENGESCU, Dumitru (Dimitrie) – general, tatăl scriitoarei Hortensia Papadat–Bengescu. Dimitrie Bengescu s-a născut în anul 1844 în satul gorjean Bengești, care fusese întemeiat de familia sa (de altfel, Dimitrie Bengescu era fratele generalului Gheorghe Bengescu-Dabija, cunoscut junimist, dramaturg şi traducător, ns. pe 20 iunie 1844, la Tg. Jiu). Dimitrie Bengescu s-a căsătorit cu Zoe Ștefănescu (care provenea dintr-o familie ieșeană de învățători) pe 20 noiembrie 1878, dar, cu doi ani înainte de acest eveniment, li se născuse unica fiică, Ortensia Bengescu, pe 8 decembrie 1876, la Ivești (reședința satului Bucești, în jud. Galați), unde se afla garnizoana, la vremea aceea, căpitanul Dimitrie Bengescu având 32 de ani, iar soția - doar 16 ani. Dimitrie Bengescu ajunge comandant al “Regimentului 20” Teleorman din Turnu Măgurele (între 1 febr. 1888 - 1 apr. 1893, dar și în intervalul 20 ian. 1895 - 1 apr. 1900). Între timp, Ortensia se formează în pension la București (una din bunicile ei, Louise Galviny von Uffman, era de origine austrică) și, în 1894, având de-acum 18 ani, vine și ea la părinți, la Turnu Măgurele, ca, doi ani după aceea, să se căsătorească, tot aici (unii spun, greșit, că la București), pe 22 septembrie 1896, cu magistratul Nicolae N. Papadat, mai mare ca ea cu zece ani (ns. în 6 decembrie 1866), rămânând împreună în acest oraș 9 ani, laolaltă cu primii lor patru copii, până în 1903, apoi, revenind pentru alți trei ani, între 1908-1911. Familia ofițerului Bengescu participa activ la viața orașului. De pildă, presa consemna prezența lui Dimitrie și a Zoei Bengescu la evenimentele locale, cum se arăta în “Isbânda” (cu apariție între 5.06-28.01.1891), după cum prezintă Ion Hogaș pentru anul 1888 (v. H.I. 1994 – 92): “participarea soților Zoe și Dumitru Bengescu, părinții scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu, la o serie de manifestări cu caracter public /…/”, respectiv la p. 94, pentru anul 1890, spunându-se: “/…/ iubitorii de literatură, că Zoe Bengescu, mama prozatoarei Hortensia Papadat-Bengescu, se întâlnea, în aceleași pagini, cu eleva lui Calistrat Hogaș, Elena Sărățeanu, viitoarea Elena Curpen, profesoara atâtor generații de alexăndreni ca premiate ale concursului de dezlegat șarade”. De asemenea, la 1 septembrie 1899, când s-a inaugurat legătura feroviară București-Pitești-Costești-Roșiorii de Vede- Turnu Măgurele (joncțiune cu vapor, de aici, până la Samoviț) – Sofia, familia extinsă Bengescu (ofițerul Bengescu și soția – Zoe, Hortensia și soțul ei, judecătorul Nicolae Papadat) l-a însoțit la eveniment pe prefectul de Teleorman, Dumitru Bădescu Roșiori (în primul său mandat din perioada 11 apr. 1899 – 16 febr. 1901), cum aflăm de la p. 120-122 din lucrarea lui Ion Hogaș (2018 – 120-122). Peste opt ani, ofițerul Dimitrie Bengescu avea să ia parte la Războiul de Independență, se spune, cu gradul de căpitan (sic!) în Regimentul 10 Putna. După plecarea familiei generalului Bengescu din Turnu Măgurele, în casele din str. Regele Carol (azi: Nicolae Bălcescu) - care fuseseră construite în anul 1880 - a funcționat Școala Profesională de Fete “Ioan C. Brătianu”, ce fusese înfiinţată în anul 1901 (de reținut însă că pe strada Decebal, care ține azi din Strada 1907 și până în aleea din spatele blocului D12, cea mai scurtă stradă din Municipiul Turnu Măgurele, se mai afla încă, în anul 1955, casa în care locuiseră prozatoarea Hortensia Papadat-Bengescu și soțul ei, magistratul Nicolae Papadat, imobil situat, așadar, pe locul delimitat azi de Strada 1907, colț cu Strada Decebal (în spatele Complexului cooperatist - meşteşugăresc „Munca Colectivă; în trecut, strada s-a mai numit: Strada Procopiu; Strada Decebal - în 1911). Dimitrie Bengescu a fost apoi, la Focșani, comandantul brigăzii locale de infanterie (în anul 1911, generalul Dimitrie Bengescu poseda o proprietate în Focșani). Tânăra familie Nicolae și Hortensia Papadat-Bengescu, după trecerea prin garnizoana din Buzău (1903-1908, după unii, greșit: 1905-1911), ajunge la Focșani, din 1911 (după unii, greșit, din 1909) și până în 1921, după care la Constanța (1921-1933) și București (din 1933, când se pensionează Nicolae Papadat). La Focșani, în 14 octombrie 1911, decedează Zoe Bengescu. Generalul Dimitrie Bengescu avea să fie înhumat, împreună cu soția, în “Cimitirul Nordic” din Focșani, la locul respectiv fiind ridicat un basorelief, opera sculptorului Oscar Späthe. Fiica lor însă, scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu (scrisă Ortensia Papadat-Bengescu în actele cimitirului) a fost înmormântată, după mulți ani, în 5 martie 1955, în Cimitirul Bellu din București (Fig. 24-loc 22). Bibliografie; v. și: CSV 1996 – 485, 486; H.I. 2018 – 122; Gheorghe Sarău – documentare în februarie 2022 în surse on-line.

Fotografii: Gheorghe Sarău, 2019, la Cimitirul Bellu și la Turnu Măgurele (placa).

SURSA: Virgil Andronescu | Facebook