Umanism vs barbarism, intr-un razboi fara sens
- Virgil ANDRONESCU -
Acum vedem si noi ce inseamna cizma ruseasca/sovietica? Vedem ceea ce ne-au povestit parintii si bunicii nostri? Bunicul meu a venit de pe frontul celui de Al Doilea Razboi Mondial fara un plaman si cu un picior ranit, dupa ce a luptat si in Est si in Vest. Sotia sa, bunica mea paterna, nu si-a cunoscut tatal: avea trei ani can tatal sau a plecat la Primul Razboi Mondial si de atunci nu a mai stiut niciodata nimeni si nimic despre el. Mai devreme auzeam oameni de peste 60 de ani care spuneau ca nu-i intereseaza cetatenii ukrainieni si nici razboiul de acolo, ca ne-au facut noua, ukrainienii, niste nedreptati de-a lungul istoriei. Suna a razbunare prosteasca, chiar a prostie. Daca nu am fi fost acum membri U.E si N.A.T.O. am fi fost intr-o lancezeala si-o saracie crunta si cu siguranta tinta lui Putin! Da, ma intereseaza si ma doare sufletul la vederea femeilor, a batranilor si copiilor napastuiti de razboiul degeaba declansat de statul rus. Si asa avem pe constiinta razboiul din Republica Federativa Yugoslavia, constiinta cu care ne-am platit intrarea in Organizatia Tratatului Nord Atlantic. Haideti ca macar acum sa ne spalam, cat de cat, acel urias pacat sangeros din vestul patriei, din 1999! Am vazut si am auzit personal, cateva nopti si zile la rand, cum vajaiau si cum explodau bombele in tara vecina macinata de lupte intestine, fraticide. Acum sunt iar aproape de un conflict militar, expansiunea lui Putin, si nu mai doresc sa traiesc momentele din 1999. Daca nu am crezut ca exista pandemie, desi ne-a afectat pe toti, sa facem acum un efort de gandire rational-sentimentala si sa nu ne mai comportam conform gandirii misticice, sa lasam deoparte fabulatiile si teoriile conspirationiste induse de unii si altii! Traim intr-o realitate tragica ce dubleaza realitatea tragica a pandemiei.
EXPANSIUNE. Cetățeancă româncă intervievata la tv, de vreo 70 de ani: E lupta asta pentru putere, pentru cucerire, pentru a avea mai mult! Păi nu-i așa omul pentru om? Nu se luptă el dintotdeauna pentru a avea mai mult, pentru a avea un spațiu vital cât mai comod sieși? Și împotriva naturii are același comportament.
(NE)MESIANICA AȘTEPTARE. Sunt momente cruciale în viața unui popor, și mai pragmatic în istoria unui stat, când nimeni nu mai poate face nimic nici măcar Dumnezeu întru salvarea acestora. Degeaba se zbat, degeaba se roagă, e semn că merită cumplita soartă ori că acesta le este destinul. Iar cei ce cred si stau numai la mâna destinului, cei care cred numai c-așa le-a fost dat, aceia vor fi primii și definitiv pierduți!
Nu se stie cum se intoarce roata si ajungem, din greseala sau nu, ca poporul ukrainian! Haideti sa gandim si sa actionam uman, sa fim OAMENI!


Comentarii
Trimiteți un comentariu