STOIAN, Stelian – memorialist, comerciant

 - Gheorghe SARAU -

Biografia nr. 51/ 26.02.2022 - STOIAN, Stelian – memorialist, comerciant (ns. pe 1 iulie 1960, în satul Saelele) cu activitate la Turnu Măgurele timp de 25 de ani.

* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele").

** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu

Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.

***

STOIAN, Stelian – memorialist, comerciant (ns. pe 1 iulie 1960, în satul Saelele – atunci, com. Saelele), ca “Stelică al lui Petre a’ lu’ Grasu’”, fiind al doilea băiat al Floarei și al lui Petre Stoian. Între trei și cinci ani, copilul Stelian Stoian trăiește cu familia la Oravița, unde tatăl său a lucrat în minele din împrejurimi (Ciudanovița și Ciclova Montană). Dar, curând, tatăl, contractând o boală profesională, este pensionat destul de timpuriu și se înapoiază la Saelele cu familia. Aici, copilul Stelian Stoian urmează clasele primare (1967-1971) și pe cele gimnaziale (1971-1975). Când adolescentul Stelian Stoian împlinise 17 ani, în 1977, tatăl său decedează, ceea ce a însemnat pentru fiul său un moment de răscruce, soldat prin pierderea curajului și a posibilităților de a aspira spre studii superioare. Acesta ni se confesează, azi, cu amărăciune și resemnare: “Mersesem la Roșiorii de Vede, la Liceul Economic de Drept Administrativ, pentru că era un liceu apreciat atunci, dar adevăratul motiv a fost că acolo era internat tata, la Spitalul TBC, și stătea câte 8-10 luni anual. Doream să studiez acolo, dar să pot fi și aproape de el; asta a făcut și fratele meu, care a urmat cursurile școlii profesionale de mecanici auto. În trimestrul doi din cel de-al doilea an, doctorul care-l avea ca pacient pe tata ne-a spus să ne pregătim pentru ce este mai rău. Acela a fost momentul în care am simțit că visul meu s-a spulberat. Am dat examenul de treaptă, formal, mi-am luat repartiția pentru Întreprindera Comercială de Stat Mixtă din Turnu Măgurele și, în 15 august 1977, m-am angajat. Am fost primit cu bucurie de domnul director Dragomir Ilie, conducătorul întreprinderii, de colegii domniei sale și de colectivul de lucrători de la Grădina de Vară, condusă de Vasile Gheorghe. A fost primul meu loc de muncă, ca ospătar, după care am muncit la Restaurantul Dunărea, iar în perioada de sezon la Hanul Diligenței”. Tânărul Stelian Stoian își satisface serviciul militar (19 martie 1980-22 iunie 1981) la Compania de pompieri din Turnu Măgurele, ca telefonist al subunității, după care revine în activitate a civilă, în diferite unități, din 15 octombrie 1983 fiind promovat șef de unitate la Restaurantul “Modern”, apoi, din 5 aprilie 1984, în aceeași funcție, la “Grădina de Vară” și la “Hanul Diligenței”, unde rămâne până în 12 noiembrie 1984, când trece la coordonarea activității de la Restaurantul “Dunărea”, din cartierul “Catanga”, o perioadă a stabilității și a performanței pentru el - după cum Stelian Stoian ne spune - și când, pe 14 octombrie 1989, este schimbat, vremelnic, de o doamnă director adjunct, dar este numit, în scurtă vreme, la “Hanul Diligenței”, în 16 martie 1990, de directorul principal, Ilie Dragomir, cel care îi știa bine seriozitatea profesională, competența și caracterul, deși – spune Stelian Stoian – “după câteva luni avea să se pensioneze - în opinia mea – el fiind omul care a condus cu pricepere și cu rezultate excelente comerțul mixt, la început, și pe cel de aliment și alimentație public, începând din 1 septembrie 1977”. Stelian Stoian revine la “Grădina de Vară” (4 septembrie 1990 - 29 ianuarie 1991), doar atât de puțin timp, “pentru că am fost obligați să ne organizăm în societăți cu răspundere limitată și, astfel, am înființat “SC Pand SRL”, aici, “Pand” fiind prescurtarea străzii Panduri unde funcționa Grădina de Vară”. Și este interesantă, din perspectivă sociologică postdecembristă, și nu numai, afirmația sa: “Am avut în acel an încasări record, încât, la sfârșitul anului, noul director al Întreprinderii, Ghinea, a vrut să revin la întreprindere, dar, văzând direcția în care merg lucrurile, n-am acceptat și mi-a fost luată unitatea. Degeaba, căci m-am ambiționat și am deschis, la două case distanță de Grădină, un bufet “Panduri”, poreclit "La varice", pentru că, din lipsa spațiului, am renunțat la scaune și am făcut, în regim propriu, mese înalte “tip expres”, ca oamenii să vină să mănânce, să bea bere și să plece rapid, făcând loc altora; a fost o reușită deplină, clienții ne-au urmat și a fost anul în care Grădina de Vară și-a închis definitiv porțile fără mine!”. Stelian Stoian încearcă noi variante în hățișul economic instalat, inclusiv în satul natal, Saelele, dar își dă seama de indecizia autorităților de a sprijini libera inițiativă, munca cinstită, și realizează că, de fapt, “închiderea întreprinderilor, a fabricilor din zonă dusese la o scădere a puterii de cumpărare în rândul oamenilor; inflația creștea alarmant și, după o analiză în familie, am ajuns la concluzia că activitatea comercială merge în regres și trebuie închisă. A fost o decizie extrem de grea, după 25 de ani în acest sector, și am ales o provocare, o nouă "aventură" a vieții, și, după ce am discutat cu copii și cu mama, am primit încuviințarea și, în 22 ianuarie 2002, am părăsit România, stabilindu-mă în Spania, unde, după două decenii, am singurul regret că n-am luat această hotărâre mult mai înainte, deși nu aș fi vrut să plec de acasă, dar aici am găsit liniște, siguranță, respect, certitudine etc. Dar vreau să-mi mai scriu și memoriile despre perioada în care am activat în comerțul de stat și particular de acasă, iar pentru asta strâng fotografii cu edificiile de odinioară în care s-a făcut comerț, căci eu cred că este de datoria mea să mai adaug o cărămidă în calea uitării. Dar, poate, v-ați edificat, eu nu merit atâta atenție din partea dumneavoastră și a celorlalți, n-am făcut ceva edificator, sunt un om extrem de simplu”. Și, ca să decodăm această ultimă afirmația a sa, care a revenit pe întreg parcursul documentării noastre, în comunicarea cu Stelian Stoian, modestia sa este rar întâlnită. Tocmai de aceea, el găsește firesc să scoată din zestrea de amintiri imagini de care ceilalți au nevoie. Deja, deși, aparent, târziu, sexagenarul Stelian Stoian s-a învrednicit, în anul 2020, să-și amintească de anii copilăriei sale, din perioada 1965-1975, recompunând, cu multă trăire și candoare, amintiri și dovezi etnografice de mare valoare din lumea satului său natal, dar, deopotrivă, regăsite (atât cât s-au mai păstrat și se mai păstrează ele astăzi) pe tot întinsul văii Sâiului și al cursului inferior transalutan. Astfel, el a dat la iveală volumul Crâmpeie de viață (Iași: Editura Pim, 2021, ISBN: 978-606-13-6179-3, 170 p. – text: p.1-138 p. și 168-169; il.: p.140-167), un adevărat ghid pentru copiii și adolescenții de azi preocupați de cunoașterea trecutului sătesc românesc, a zestrei folclorice și etnografice din această parte a țării. E de bine, Stelian Stoian! - cum ar zice avocatul și scriitorul Valeriu Ion Găgiulescu, prietenul nostru comun.

SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook