Biografia profesorului, publicistului și ziaristului G.[eorge = Gheorghe] A. SECĂȘANU

 - Gheorghe SARAU -

Biografia nr. 58/ 06.03.2022 a profesorului, publicistului și ziaristului G.[eorge = Gheorghe] A. SECĂȘANU (ns. pe 21 aprilie 1858, în com. Beșineu din jud. Mureș - m. în anul 1930 [după unii: 1932, 1939], la Turnu Măgurele). Cu activitate la Turnu Măgurele de peste două decenii.

* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele"), ca vol. II.

** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu

Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.

*** Despre personalitățile născute în Turnu Măgurele, vedeți volumul I https://www.academia.edu/.../Sar%C4%83u_Gheorghe_2021_Dic...

SECĂȘANU, G.[eorge = Gheorghe] A. (Numele de naștere: Secășanu A. Gheorghe) - profesor, publicist și ziarist (ns. pe 21 aprilie 1858, în com. Beșineu din jud. Mureș [unii indică greșit ca dată a nașterii 16 iunie 1858] - m. în anul 1930 [după unii: 1932, 1939] la Turnu Măgurele). Legătura cu orașul Turnu Măgurele este prin faptul că George Secășanu a fost profesor de germană aici, spre sfârșitul vieții. După ce a părăsit ținuturile transilvănene pentru crezul său în unitatea și independența românilor, după absolvirea, la București (în 1880), a Facultății de Litere și Filozofie, George Secășanu – după activitate de ziarist, de animator al românismului în rândul studenților ardeleni deveniți bucureșteni etc, își publică prima lui lucrare, o broșură de 47 de pagini, apărută în 1884, la București, cu titlul “Românii de peste munți. Câteva cestiuni din actualitate”. Despre activitatea sa de înaripare patriotică a românilor, despre colaborarea cu Eminescu a relatat, pe larg, SV Cristea (v. 2014 – 69-71, 325, 349, 350) în volumul “Eminescu și Teleormanul” (Craiova: Editura Aius PrintEd). Urmează pentru George Secășanu o exilare în Franța (1885-1887) și scurte popasuri în Italia și București, după care vine în Teleorman, la Alexandria, unde, răstimp de șase ani, între 20 septembrie 1888 și 1 septembrie 1895, este profesor de limba română, latină și germană la Gimnaziul ,,Al. Ghica” (din 1922, devenit liceu, azi se cheamă Liceul Industrial nr. 2). A doua lui carte, “Luptele italienilor pentru libertate și unitate”, îi apare în 1892, la Alexandria (Tipografia și Librăria “Alexandri”, XVI + 244 p.). La Alexandria, George Secășanu are, pe lângă catedră, și o intensă activitate ziaristică, de pildă, în publicația “Vedea” (apărută între 3 octombrie 1893-31 mai 1898, la Alexandria), despre aceasta ziaristul Ion Hogaș (H.I. 1994-140), spunând: “Un interesant și documentat serial “Din trecut” semnează Gheorghe Secășanu, profesor la Alexandria, apoi la Tr. Măgurele, originar din Ardealul ocupat și expulzat de acolo din cauza convingerilor sale naționale și a curajului cu care le-a exprimat.”Nu m’am simțit nici o dată să fiu din aluatul care face martiri, scrie el la un moment dat. Dacă mi-ași analiza temperamentul, mai bine m-ași clasifica între revoltați – neapărat numai în unele împrejurări, când nedreptatea mă face să-mi pierd răbdarea. Cu toate acestea, guvernul de la 1885 era cât p’aci să facă din mine – vorba vine – un martir. Crima ce mi se atribuia – căci desțărarea nu poate fi decât urmarea unei crime politice – era protestul ce în unire cu mai mulți amici publicasem, la 15 August același an, contra tiraniei ungurești, manifestată atunci sub o formă nouă prin crearea, sub auspiciile puterilor politice, a societății de maghiarizare din Cluș14 ”. [v. Nota14: în publicația Vedea referința din ziua de 31 octombrie 1893]. La p. 161, Ion Hogaș (H.I. 1994) completează: “O altă prezență notabilă, de-a lungul întregii existențe a publicației, de data aceasta, este aceea a lui Gheorghe Secășanu, ardelean care a fost expulzat din Austro-Ungaria pentru convingerile și manifestările sale naționale. După modul în care adversarii fac presiuni la Ministerul Instrucțiunii Publice, pentru a i se interzice activitatea publicistică, înțelegem că el a avut un rol important în redactarea și orientarea perodicului alexăndrean, oraș în care respectivul funcționa ca profesor de Gimnaziu”. De asemenea, Ion Hogaș (H.I. 2001 - 28) mai spune că lui Gheorghe Secășanu „/.../i se dă direcția “Cuvântului Nostru”, “ziar conservator”, apărut la Alexandria, la 7 mai 1907. Un prim merit al noii inițiative este reluarea rubricii “De la Românii de peste fruntarii”, pe care Gh. Secășanu o susținuse în presa de dinainte de 1900”. Urmează apoi alți 11 ani de activitate didactică la Gimnaziul din Tulcea (1895-1906), după care George Secășanu revine la Gimnaziul din Alexandria (în anul școlar 1906-1907, fiind și director), însă este scos din învățământul alexăndrean, în 1907, reluându-și ocupația alternativă, de ziarist, pentru vreme scurtă, conducând ziarul conservatorilor alexăndreni , “Cuvântul” (7 mai-14 iunie 1907). Ce a făcut George Secășanu [Săcășanu] după 1907 aveam să aflăm din “Anuarul 1908” al învățământului, unde, la p. 293-294, se arată că acesta, reîntorcându-se la Tulcea, a fost profesor suplinitor de germană, istorie și latină la Liceul “Principele Carol” - Gimnaziul din Tulcea (v. p. 650, unde mai figurează: data corectă a nașterii (21 aprilie 1858, în “Transilvania”), locurile unde a funcționat mai înainte: din 20.IX. 1888 a predat la Alexandria, din 1.IX.1895 – la Gimnaziul din Tulcea, din 20.X.1906 – la Gimnaziul Alexandria, iar din 1.IX. 1907 – din nou la Gimnaziul din Tulcea). Dar, în anul 1912, la vârsta de 54 de ani, George Secășanu ajunge la Gimnaziul ,,Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, deținând, între 16 august și 1 decembrie 1916, și funcția de director (se știe, între 1 decembrie 1916 și 1 noiembrie 1917, gimnaziul a fost închis din pricina ocupației germane). Între timp, din 9 septembrie 1919, instituția școlară turneană se extinde ca liceu, unde George Secășanu predă până la pensionare. În perioada 1920-1925, acesta a predat limba germană la Școala secundară de fete și, de asemenea, în continuare, la Școala comercială superioară, până la 1 septembrie 1927.

Bibiografie; v. și: SV Cristea 1996 – 619-620; SV Cristea 2005 – 438; DV Delceanu 1999 – 13, 79; I. Hogaș (H.I. 1994 – 28, 140, 161); Gheorghe Sarău – 2021, passim. și documentare on-line în martie 2022.

SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook