- Gheorghe SARAU -
Azi, biografia nr. 5/ 20.01.2022 a lui Iancu BÂȚĂ – monograf, publicist, ofițer de miliție și, după 1990, și de poliție, acum - în retragere (ns. pe 14 sept. 1953, în localitatea Lița din jud. Teleorman), format la Turnu Măgurele.
* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele").
** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu
Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.
***
BÂȚĂ, Iancu – monograf, publicist, ofițer de miliție și, după 1990, și de poliție, acum - în retragere (ns. pe 14 sept. 1953, în localitatea Lița din jud. Teleorman). Este fiul agricultorului, șef de fermă, Marin (ns. în 1927, m. în dec. 2005) și al Tudorei Bâță (ns. Cărnuță în 1928 – m. în 9 mar. 1992). L-a avut ca frate mai mic pe Adrian Bîță (1961-2018), operator la Stația de distribuție Transgaz de lângă Combinatul chimic Donau-Chem. Copilul Iancu Bâță urmează școala generală în comuna natală, între 1960-1968, după care – Liceul “Unirea” din Turnu Măgurele (1968-1972), unde îl are ca profesor la Limba și Literatura română pe scriitorul Dumitru Vasile-Delceanu. După absolvirea liceului, tânărul Iancu Bâță dorește să se înscrie la o școală militară, dar, din cauza unei povești de dragoste cu o colegă de liceu, lucru perfect normal astăzi, însă înfierat de morala comunistă, i se scăzuse drastic nota la purtare și primise vot de blam cu avertisment pe linie de U.T.C., ceea ce a avut drept consecință respingerea dosarului, fiind nevoit, astfel, să-și satisfacă serviciul militar obligatoriu, în perioada februarie 1973 - iunie 1974, la UM 02835 Constanța (în compania de transmisiuni a Brigăzii 4-Grăniceri). După armată, Iancu Bâță frecventează și absolvă Școala postliceală de telecomunicații din București, între 1974-1975, după care lucrează un an de zile în producție, la montarea unor centrale telefonice (Uzina Mecanică din Cugir, Filatura de Lână Pieptănată și Întreprinderea Textilă din Buzău, Combinatul Chimic Azomureș din Târgu Mureș, hotelurile Minerva din București, Șoimuș din Poiana Brașov și cel al P.C.R. din Zalău) și a Centralei telegrafice din Sighișoara. Căpătând “referințe” foarte bune, primește avizul de a se înscrie pentru a susține examen de admitere la Școala Militară de Ofițeri Activi a Ministerului de Interne (azi: Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza”), pe care o urmează în intervalul 1976-1979, primind gradul de locotenent, la absolvire. Tânărul ofițer este repartizat la Inspectoratul Județean Dolj al Ministerului de Interne, unde avea să activeze în structuri de poliție și informative (îndeosebi în profil economic), dar, în paralel, acesta urmează și secția de științe juridice a Facultății de Drept din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în vara anului 1984. În același an, este înaintat la gradul de locotenent major, deja fiind considerat un ofițer competent, ce avea să se afirme și pe mai departe în activitățile operative specifice. Din mai 1988, ofițerul Iancu Bâță este promovat ofițer specialist unu, funcție de colonel, sărind câteva trepte ierarhice, subordonându-se direct șefului miliției județene Dolj și având în responsabilitate pregătirea profesională și militară a personalului polițienesc, precum și activități de analiză și sinteză a datelor necesare comenzii unității. În noul context socio-politic de după 22 decembrie 1989, ofițerul Iancu Bâță ocupă, între aprilie 1990 și septembrie 1991, funcția de șef al Biroului Economic al Poliției Municipiului Craiova, co-editând, în același timp, împreună cu șeful IPJ Dolj, col. Ion-Eugen Sandu și alți câțiva ofițeri, revista “Dialog”, menită să redea încrederea cetățenilor în structurile polițienești din urbea craioveană. Concomitent și în același scop, Iancu Bâță începe să publice articole și în presa civilă, colaborând cu principalul cotidian doljean, Cuvântul Libertății din Craiova și cu revista Totuși Iubirea, a renumitului poet și publicist Adrian Păunescu. Răstimp de trei ani (sept. 1991 - 1994) ofițerul și redactorul Iancu Bâță îndeplinește funcția de adjunct al șefului Poliției Municipiului Craiova, după care îl regăsim ofițer specialist unu în Divizia de Investigații Economice a Unității Militare 0215 București (Serviciul de Informații și Protecție Internă al Ministerului de Interne). Ofițerul Iancu Bâță revine apoi la Craiova, unde, în intervalul martie 1996 - iulie 1998, exercită funcția de șef al Biroului Informații din structura județeană Dolj a unității departamentale susmenționate. Iată ce scria despre el poetul și publicistul craiovean Constantin Preda, în articolul Mr. Iancu Bîță între revista “Dialog” și celebrele cazuri “Paul Valută” și “Constantin Vrăjitoru”, publicat în ediția de vineri, 19 decembrie 1997 a cotidianului craiovean Cuvântul Libertății: “Am mai scris și repet. Apreciez și respect, în mod deosebit, mai ales pe acei oameni, care, chiar dacă (întâmplător sau nu) ocupă funcții de conducere, și-au ales drept “haină” modestia, slujesc Adevărul, pun mai presus lupta decât succesul și, în plus, au nobila “patimă” a “vindecării” prin lectură, au cultul bibliotecilor... Ei bine, spre bucuria mea, asemenea oameni (deși sunt rari) am tot întâlnit și, dintr-un imbold sufletesc greu de strunit, am scris despre pasiunile lor. Un asemenea om, fin și distins, citit și cu harul scrisului, deși viața l-a îndemnat către uniforma militară, este maiorul Iancu Bîță. Și dumnealui, ca și alți colegi de armă, a avut parte de toate în viață. A fost, pe rând, șef al Biroului Poliției Economice și, după aceea, locțiitor al șefului Poliției municipiului Craiova. A înființat, alături de regretatul Ion Eugen Sandu (pe atunci șef al I.J.P.Dolj) și de coloneii Nicolae Văduva, Ion Negoiță și Iulian Manta revista “Dialog”, pe care a conceput-o și în care a scris zeci de articole. Articole incitante a scris și în “Cuvântul Libertății”, în perioada anilor 1990-1992. În present, maiorul Iancu Bîță (de la care este posibil să ne așteptăm la o “surpriză” editorială!) își desfășoară activitatea la aceleași cote profesionale de excepție, în cadrul Serviciului 0215…”. Dar, după desființarea UM 0215 de către ministrul de interne Gavril Dejeu, ofițerul Iancu Bâță este transferat la Inspectoratul de Poliție Transporturi Craiova, structură polițienească ce avea atribuții pe raza a șapte județe din sudul țării, unde este avansat la gradul de locotenent-colonel. La începutul anului 2001, chestorul Constantin Codiță, care fusese numit la comanda Poliției Doljene, îi solicită locotenentului - colonel Iancu Bâță colaborarea, fiind apoi avansat la gradul de colonel și promovat în importanta funcție de șef al Serviciului Cabinetul șefului inspectoratului, structură echivalentă Statului Major al unei unități militare. Despre viața și activitatea lui Iancu Bâță au consemnat, în 2002, autorii dr. Constantin Ucrain (general de brigadă în rezervă) și col. Viorel P. Ciobanu în cartea lor, Personalități militare din Teleorman (București: Editura “Pro Transilvania”, v. p. 175-176). Să notăm că, în perioada în care a lucrat alături de chestorul Constantin Codiță - om de cultură, fost director al Direcției Tradiții, Educație, Cultură și Sport din Ministerul Administrației și Internelor - Iancu Bâță a fost cooptat în colegiul redacțional al revistei “Meridian”, editată de Fundația Culturală Pasărea măiastră a polițiștilor olteni. Revista “Meridian” nu era doar o revistă de factură polițienească, ci o publicație cu pretenții, care se voia mai mult! Iată ce se scria despre ea în ediția din 4 noiembrie 2003 a reputatului cotidian “Cronica Română”, sub titlul O revistă de cultură a… polițiștilor olteni: “Consemnăm un fapt nu prea obișnuit în publicistica noastră. La Craiova, Inspectoratul de Poliție al județului Dolj editează “Meridian – revistă a polițiștilor olteni”, având ca motto o adecvată frază din Balzac:”Guvernele sunt trecătoare, societățile se schimbă, poliția rămâne”. Surpriza constă însă în faptul că „Meridian”, avându-l director pe Constantin Codiță, este o veritabilă revistă de cultură, întocmită și scrisă cu profesionalism. Firește, fiind editată de Poliție, publicația conține și articole referitoare la această instituție, dar în scop de educație civică, dar și lucrări literare inspirate din cazuri concrete care au făcut obiectul unor investigații polițienești. Astfel, Constantin Codiță semnează un amplu interviu cu Ioan Rus, ministrul Administrației și Internelor, ca și articolul “O nouă viziune”, despre locul și rolul Poliției în societatea românească actuală. Din paginile literare inspirate din evenimente petrecute aievea cităm „Procurorul Mirea, antecedentele lui Mureșan și misterul cuțitului cu buton” de Iancu Bâță, „Un secol de răcoare” de Gh. Cojocariu sau „Bestia cu chip de înger” de C. Gheorghe. Încolo, paginile revistei „Meridian” găzduiesc literatură pur și simplu /.../ Așadar polițiștii doljeni se pot mândri cu „Meridian”, revistă în care se îmbină armonios tematica civică și literatura”. Din păcate, din pricina sechelelor rămase în urma unui atac cerebral, deși își dorea să rămână activ, colonelul Iancu Bâță este nevoit, în aprilie 2005, să demisioneze și să se pensioneze pe motive medicale. Nu abandonează însă și presa, fiind cooptat ca publicist-comentator în colegiul de redacție al unui săptămânal regional, “Conflict”, editat de Sindicatul Ziariștilor din Oltenia, unde publică articole sub pseudonimul “Andrei Dima”. După câțiva ani, îl regăsim ca analist-comentator în colegiul de redacție al săptămânaluui de anchetă și reportaje, “Indiscret”, unde public, sub identitate proprie, articole critice la adresa regimului Boc-Băsescu. Iancu Bâță publică, de asemenea, diverse articole și în mediul on-line, pe blogul personal numit Despre Poliție și nu numai (iancubatza.blogspot,com) și pe site-ul Știri ONLINE (știri.com.ro). În anul 2012, colonelul în retragere Iancu Bâță revine la Lița, împreună cu soția lui, Ana, cu care are o fiică (Gabriela, căsătorită în Toscana - Italia), achiziționează un teren, își construiește o casă și începe să se dedice scrisului. Experiența dobândită în redactare, exersată în sectoarele de “analiză-sinteză“ mai mulți ani, în activitatea redacțională din cadrul revistelor, aplecarea spre orele de Limba și Literatura română în școală și liceu aveau să-l ajute acum la scrierea și publicarea cărții sale de debut, Bastionul: Din amintirile unui fost ofiţer de miliţie, apărută în anul 2018 la Editura M.J.M. din Craiova (592 p.). “Este o reală delectare să parcurgi aceste amintiri frugale, traversate de dialoguri mustoase, potenţate de descrieri şi portretizări reuşite, şi să te-ndestulezi cu atâtea bucurii de lectură, încât să îndemni pe harnicul (cu trimitere şi la zel, şi la har!) orfevru să nu-şi tempereze curajul şi să revină la întâlnirea cu beneficiarii cât de curând. Personal, pariez pe valetul de caro doljean care ne-a făcut aceaste bucurii, urându-i să recidiveze cu aceeaşi graţie şi densitate tematică” - nota prolificul scriitor Nicolae Rotaru la 21 octombrie 2018 în prefața volumului. Și, în nici doi ani, Iancu Bâță avea să dăruiască dragilor săi consăteni o frumoasă monografie a localității natale (Satul din inima mea - monografie sentimentală a comunei Lița din Teleorman, 2020, 490 p.), apărută cu sprijinul aceleași edituri craiovene, carte în care autorul îi prezintă pe oamenii din colțul său de rai, cu afecțiune, căldură, emoție și cinste, așa cum el a fost educat de familie, de neamul și de consătenii lui lițeni; Bibliografie: Dr. Constantin Ucrain (general de brigadă în rezervă) și col. Viorel P. Ciobanu, Personalități militare din Teleorman, București: Editura “Pro Transilvania”, 2002, v. p. 175-176; v. și: I. Bâță 2020 – 164, 433-464); Gheorghe Sarău 2022 – comunicare personală cu Iancu Bâță.
SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook
0 Comentarii