- Toni MARTIAN -
Dacă vreți să cunoașteți un om, să-i citiți opera, confesiunile sau să ascultați cum vorbește. Veți reuși să-i cunoașteți concepția despre viață sau chiar ceva din intimitatea sufletului său. Dacă veți ajunge să aflați și lucruri - chiar de el mărturisite - care nu îi fac cinste, lucruri pe care alții le ascund de ochii oamenilor, veți admira un asemenea caracter ca pe un model de onestitate. Ce mai! - veți spune: ,,Un om adevărat!" Priviți-l însă, cu un ochi mai atent! Însoțiți puțin omul pe care, tocmai mai devreme am spus că îl cunoașteți. Îi cunoașteți nu numai latura care îl avantajează în ochii voștri, dar și lucruri pe care el singur le-a dezvăluit; lucruri care știrbesc imaginea lui în fața celorlalți. Totuși, o astfel de spovedanie în fața voastră, ca înaintea unui duhovnic, are ceva... găunos. Făcându -vă să aveți sentimentul că-i sunteți ca niște duhovnici (atât de sincer a fost cu voi) oprobiul se transformă în admirație. V-a cucerit caracterul lui de om sincer, lipsit de ipocrizie. În locul sentimentului de repulsie și dispreț pe care le avem în mod firesc față de lucrurile imorale, urâte ale unui om, a reușit, cel căruia i-ați fost confesor, să vă facă să îl stimați.
Uitați, însoțiți-mă chiar pe mine! Aveți o anumită imagine despre mine cum și eu o am despre voi. Ea se compune din ce vrem noi să creadă ceilalți despre noi. În fiecare zi mai trasăm câte o linie, mai creionăm câte ceva la această imagine. O luăm mereu cu noi, așa cum ne îmbrăcăm cu o haină, ca să arătăm bine. Ne-ar indispune la culme dacă cineva ne vede altfel decât cum vrem noi să ne vadă.
Dacă ați fost de acord să mă însoțiți, vă invit să fiți spectatori la următoarea scenă. Mă întâlnesc chiar astăzi într-o stație de autobuz cu o amică de familie Cum să o descriu? O persoană care nu te-ar refuza niciodată să te ajute în caz de nevoie. Te va ajuta, dacă nu cu atât cât îi ceri, atunci cu maximul pe care îl poate ea da. Nu ar trece cu mașina pe lângă cineva apropiat, fără să oprească și să îl invite să îl ducă mai departe cu mașina - iată o altă însușire de-a ei.
Acum însă, stătea în așteptarea autobuzului. Cineva i-a blocat mașina, în locul în care parcase. Ne bucurăm de revedere și schimbăm câteva cuvinte obișnuite despre ,,de unde venim și unde mergem". În stație sosește un autobuz. Era cel pe care îl aștepta. Nu se urcă însă în el, de dragul de a mai discuta câte ceva împreună, urmând să urce în unul care mergea pe traseul pe care mergeam și eu. Îi apreciez gestul. Mai schimbăm câteva cuvinte. În stație sosește un alt autobuz, bun doar pentru mine. Îi spun ,,La revedere" și plec.
Am să vă rog să mă însoțiți în continuare și să o lăsați pe amică să aștepte mai departe singură, autobuzul. Îmi va fi astfel mai ușor cu voi împreună, căci o durere crudă a început să-mi strângă sufletul. Vă imaginați acum că durerea era pentru amică, că a rămas să aștepte mai departe în stație, după ce renunțase la un autobuz, de dragul de a petrece un timp cu un om, dintr-o eleganță și delicatețe a sufletului ei . Nu, nu aveți simț psihologic! Mai mult suferă omul pentru propria lui persoană, decât pentru altcineva. De pildă, nu se cunosc cazuri când cineva s-a sinucis pentru că nu a putut răbda că-i suferă cineva drag. Atunci când a făcut-o pentru că a pierdut pe cineva iubit, nu pentru acela a făcut-o ci pentru a pune capăt chinului de a trăi fără celălalt. Sinuciderea (uciderea sinelui) este gestul prin care crezi că pui capăt unei suferințe, unui rău. Nu poți scăpa altfel de el, este de nesuportat și atunci ucizi pe cineva (uneori pe tine) , ucizi viața - condiția care face posibilă suferința.
Dar mă iertați pentru această abatere de la subiectul nostru. Spuneam că sufeream nu pentru amică, ci pentru că imaginea mea se degradase în ochii ei. Cum puteam suporta ușor să-și schimbe cineva părerea despre mine? Altă dată, această amică nu va mai întârzia să ia primul autobuz sosit, pentru că nu mai sunt pentru ea, cel care merită sacrificiul. Și cât m-am străduit ca oamenii să aibă o părere bună despre mine! Iată cum, într-o clipă, când afurisitul de autobuz a sosit iar eu m-am urcat în el, cineva și -a schimbat părerea despre mine. Pentru atâta lucru! Cauți să faci multe lucruri bune în viață, să te faci un membru respectat al societății și vine o clipă când reflexul bine format în timp, te aruncă imediat în mijlocul de transport așteptat, când ceva din tine iese la suprafață ca să îți arate că ăsta ești tu! Așadar, să nu mai credeți că îi cunoașteți pe oameni, după ce vor ei să vă arate. Urmăriți-i și vedeți-le acțiunile și nu pe cele calculate, dinainte pregătite ci pe cele spontane, neprevăzute, ce vin din partea ascunsă din noi, cea adevărată. Pornind de la acest adevăr, nu vom mai suferi pentru că nu suntem ceea ce credeam că suntem. Ne vom întoarce la amică să îi cerem iertare pentru că i-am creat o impresie falsă despre noi, că nu suntem cei pentru care merită să sacrifice vreun minut din viața ei. Și totodată să îi mulțumim că noblețea și delicatețea au fost salvate pentru lume, în acea stație de autobuz.
SURSA: Toni Martian | Facebook
0 Comentarii