- Iancu BATA -
Evenimentul verii pentru cei din Turnu Măgurele şi satele din împrejurimi îl constituia bâlciul anual al cărui temei era ziua de 29 august, zi în care creştinii comemorează Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Barăcile bâlciului începeau să se rostuiască imediat după Sfânta Mărie Mare, 15 august, şi până în ziua de temei bâlciul se tot lărgea şi creştea. Veneau căruţe cu coviltir pline de fructe din zona dealurilor subcarpatice, dogari cu putini şi butoaie necesare strângerii rodului viilor al căror cules se apropia, rudari cu ălbii, scaune, lăzi de făină şi mălai precum şi alte obiecte de mobilier ţărănesc, pietrari cu cruci şi monumente funerare întru pomenirea celor duşi dintre noi. Şi, mai ales, ceea ce ne încânta pe noi, copiii, şi pe tinerii fără griji încă, tiribombe, căluşei, cicricuri, valul mării, bărcuţe şi bărci pentru senzaţii tari, panarame, menajerii cu animale nemaivăzute prin părțile noastre şi circuri unde puteai vedea tot felul de minunăţii: faraonoaica din poveste, jumătate fată, jumătate peşte, femeia păianjen, femeia fără oase, omul cu cap de bou, femeia şarpe, fata fără mâini care cosea, lucra cu iglița și scria folosind degetele de la picioare, iluzionişti care scoteau porumbei şi iepuri din joben, femei care dansau pe scenă doar în costum de baie şi câte şi mai câte! Başca tarabe cu alviţă, turtă dulce, sucuri şi îngheţată, fluiere, ţuvloi şi alte obiecte de zdruncinat creierii celor din jur. Pe una dintre laturi, se înălța o construcție cilindrică din scânduri de culoare neagră. I se spunea „Zidul Morții"! Spectatorii urcau la partea superioară a edificiului, la vreo 15 metri înălțime, și priveau în jos, peste balustradă, spre arenă, unde doi motocicliști evoluau în cercuri concentrice. La un moment dat, când prindeau suficientă viteză, motocicliștii o luau în sus pe pereții verticali din scânduri, rotindu-se amețitor până chiar sub nasul nostru. Șandramaua se zgâlțâia îngrozitor, amenințând să se desfacă în bucăți, motocicletele pârâiau năpraznic, fumul ne îneca, inima ni se ridica până undeva spre gaura aia de sub mărul lui Adam, iar adrenalina ne bubuia în timpane. Totul pentru o monedă de trei lei, doar. Mai târziu, prin clasa a șasea, am aflat că-i ținea acolo forța centrifugă.
Senzații tari, amintiri de neuitat despre care aveam ce povesti multă vreme de atunci încolo! Cred că ați realizat, dacă nu știați deja din trăirile domniilor voastre, de ce ne plăcea bâlciul, de ce era un eveniment în târgul nostru prăfuit de altădată, din vremea în care nu era nici televiziune, nici internet, nici alte mijloace moderne de petrecut în mod plăcut timpul.
Fragment din volumul SATUL DIN INIMA MEA, Iancu Bâță, Editura MJM Craiova, 2021.
SURSA: Iancu Bâţă | Facebook
0 Comentarii