Ora Brailei

Ora Brăilei - Virgil Andronescu

Dezamăgit, zic și eu...

 - Noro JERCA -


Prin ceea ce scriu acum cred că bag și mai mult cuțitul în rană. Observ de vreo zece ani în lumea fotbalului că echipele își schimbă loturile de jucători de câteva ori într-un an... Nu mai poți să știi cât timp rămâne un jucător la o echipa, pentru că acesta trădează fără niciun scrupul și cu o lejeritate debordantă clubul și suporterii ce l-au susținut... singurul scop principal fiind banii. Suporterii care mai vin pe stadioanele românești încă trăiesc nostalgia vremurilor apuse în care mersul la meci era o formă de a ieși din ritmul monoton al vieții de zi cu zi și... încă mai vor goluri multe, faze excepționale și multă încrâncenare, numai că aceste ingrediente au dispărut de mult din fotbalul românesc. Multe dintre partidele care se joacă nu oferă mai nimic la capitolul spectaculozitate, iar suporterul a devenit un simplu spectator care merge la stadion și asistă la o partidă de fotbal care seamănă din ce în ce mai mult cu a merge la cinema pentru a vedea un film. Fotbalul din ziua de azi este net inferior fotbalului practicat acum câteva decenii din punct de vedere al ambiției cu care luptă jucătorii, al pasiunii care era cuvântul cheie și al dăruirii pentru culorile clubului. Asist la dispariția fotbalului spectacol în care echipele luptau pentru glorie, iar fotbaliștii erau profund atașați culorilor clubului și idealurilor acestuia. Constat în ultimii ani lipsa de atașament a jucătorilor față de culorile clubului pentru care joacă, privitul de sus - de cine mi-s eu și lipsa de respect la adresa suporterilor și a susținătorilor clubului (care au rămas cam singurii pentru care cuvintele: „onoare și fidelitate” înseamnă ceva)... constatare valabilă și la puzderia de antrenori, care și ei se schimbă non-stop, unul după altul, la doar câteva etape jucate în campionat. Încă ceva... Poate că o fi vreo explicație pe care nu o am privitoare la abandonarea numerelor tradiționale, de la 1 la 11, de pe tricoul de joc, în favoarea unor numere ce nu reprezintă nimic pentru iubitorii de fotbal și care te duc cu gândul la baschet sau la hochei. Înainte vreme aceste numere tradiționale erau primul aspect sesizat de suporter, cele care îl evidențiau pe un jucător de fotbal și care simbolizau postul pe care evolua respectivul jucător. Ce să mai zic pe final?... Cu tristețe remarc că singurul lucru care a ajuns să conteze în fotbalul modern este banul. Fotbalul de azi a devenit doar o afacere în care profitul este pus pe primul plan... Nu știu cât va mai merge acest fenomen - „spectacol” - care se închină doar la „zeul ban”?

SURSA: Noro Jerca | Facebook

Trimiteți un comentariu

1 Comentarii

  1. Cred că aveți mare dreptate. Când vorbește "zeul ban", în marea majoritate a domeniilor cultural-sportive și artistice, calitate și profesionalismul cad în în panta nonvalorii. Îngâmfarea și lipsa de modestie ating cote alarmante. Hai să-i facem pe jucători , pe creatori să fie conștienți de valoare lor dar să nu epateze. Talentul face casă bună cu modestia iar bucuria împlinirii să fie împărtășită cu suporterii cu admiratorii, cu cei pentru care se zbat să primescă calitatea actului cultural - sportiv. Vă admir pentru modul în care puneți problema bunului simț și al valorii celor din teren.

    RăspundețiȘtergere