Gândul zilei. Din cartea Levitații și căderi.Cum e, Doamne, să dai brânci pământului?

 - Virgil ANDRONESCU -

Cum e să dai brânci oamenilor din Univers? Cum e? Te întreb şi nu cer răspuns. Nici nu-l caut, nici nu-l aştept! Am învăţat. Să mă ţin bine de picioarele tale, de suflarea ta. Cum e, Doamne, cum e...? Am întrebat şi oamenii. Dar nu mi-au răspuns. Mulţi sunt prea ocupaţi. Cu ei înşişi, cu universul lor. Cu pământul lor. Chiar şi cu tine, uneori! Când nu îţi dau brânci. Din lumea lor, de pe trepte ponosite de biserici. Pentru mulți, ai murit! Nihil sine deo a devenit o abreviere: nihil sine... Şi numai atunci când au ei părerea... Că le fuge pământul de sub picioare. Când li se prăbuşeşte universul, şi numai atunci! Te întreb toate câte nu ştiu şi câte cred că ştiu. Aşa... De conversaţie plăcută, pilduitoare. Nu din plictiseală! Cu tine de vorbă nu-mi lipseşte nici pământul, nici universul, nici treptele tocite ale bisericilor. Aşa de bine mă ţin legat de toate... Cu tine vorbind, am întrebat şi oamenii ocupaţi cu ei înşişi, şi mai ales la ei n-am căutat şi n-am aşteptat răspuns. Mai aştept... Până când se vor ridica. 

Până vor trăi pământul, universul, biserica şi pe tine.
Într-o conversaţie, nu din plictiseală, nu din aşteptare de răspunsuri! Şi din nimic altceva... Sunt unii oameni care trăiesc cu închipuirea unei presupuse morți... Și din teama de necunoscutul absolut se leapădă chiar și de sângele din sângele lor, ținând cu dinții de propria carne ce le zgâlțâie trupul. Cum e, Doamne, când omul spală cu sânge icoane? Ne-ai dat libertatea de a alege și nu toți s-au ales numai pe ei. Unii au ales așa-zisa fericire în locul libertății, libertății de a crede sau nu. Cum se pot salva oamenii, căci numai prin ei înșiși n-au nicio șansă, chiar dacă le-ai dat-o?! Noaptea mi-e martor pentru toate căderile.

Editura Infoest, 2021.