Alexandru Chirlea și filmul. O poveste neștiută a orașului nostru
- Noro JERCA -
Am onoarea să vă prezint încă o poveste neștiută a orașului nostru aflată de curând... Poveste care spune că în Turnu Măgurele a locuit până în anul 1994, când a trecut la Domnul, un om care a cochetat cu cinematografia, în persoana lui Alexandru Chirlea (menționat în cinematografie ca Nuță Chirlea).
Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la nașterea la data de 9 iunie 1943 în comuna Bogdana, județul Teleorman, într-o familie de agricultori a lui Alexandru Chirlea... Caracterizat ca fiind „copilul actor, pe care cinematografia românească l-a așteptat îndelung”, așa cum se menționa în cronicile vremii despre acesta, la debutul lui din anul 1957, când a fost distribuit de regizorul francez Louis Daquin, într-un rol principal - Matache, un copil dintr-o familie de țărani autentici, în filmul „Ciulinii Bărăganului”, ecranizare a romanului cu același nume al lui Panait Istrati. Despre acest eveniment regizorul român Dinu Cocea amintește într-un interviu: „Louis Daquin era regizorul principal, însă eu am făcut distribuția, l-am găsit pe Nuță Chirlea - un copil de 10 ani de la țară, care interpreta rolul principal. Daquin mi-a spus: „vreau un băiat de la sat, nu de la oraș”. Și am plecat prin sate să caut. Copilul ăsta, baiat frumușel foc, nu era la școală. Era pe câmp, la cules știuleți de porumb. Așa l-am găsit pe Nuță și l-am luat în film.” (Emisiunea TV - Viața bate filmul. De vorbă cu Dinu Cocea, 8 iunie 2010). Și tot despre Nuță Chirlea, Revista „Film 1-2” din anul 1958, scria: „Era un copil care a reușit să-i impresioneze pe toți membrii echipei de filmare cu istețimea, seriozitatea și umorul lui”.
La finalizarea filmărilor, impresionat de viața acestui copil, de modul exemplar în care înțelesese indicațiile regizorale și de cum le transpusese în rolul jucat, regizorul francez i-a propus mamei lui să-l lase să meargă cu el în Franța unde îl putea înscrie la o școală cu profilul teatru și film. Mama sa a fost de neînduplecat pe motivul că nu are cine să mai muncească la Bogdana, în gospodărie... Și totuși regizorul Dinu Cocea, care remarcase talentul actoricesc al acestui copil reușește să o convingă pe mama lui și aceasta acceptă într-un final să-l lase în București, unde a fost găzduit în casa mamei regizorului unde a fost înscris pentru a urma cursurile școlare și cursuri suplimentare de balet. Dar... nu peste mult timp mama sa a venit în București și l-a luat înapoi acasă pentru că nu avea ajutor la munca câmpului...
Ajuns acasă, în comuna Bogdana, Nuță Chirlea, se căsătorește cu Mariana. Apoi, cei doi se întorc în anul 1967, în București, unde acesta se angajează șofer la Centrul Național al Cinematografiei. În anul 1968, i se naște primul copil, o fată. Menține o relație apropiată cu mentorul său, regizorul Dinu Cocea, care peste câțiva ani, îl distribuie în anul 1967, pe acest „talent nativ, diamant neșlefuit” cum îl alinta regizorul, în filmul „Răpirea fecioarelor”. Continuă să joace în filme, fiind distribuit de același regizor Dinu Cocea, în anul 1971, în rolul lui Mitru din filmul „Zestrea domniței Ralu” și într-un rol secundar din filmul „Haiducii lui Șaptecai”.
După această perioadă cinematografică bucureșteană, în anul 1972 se întoarce cu familia în Turnu Măgurele, an în care i se naște al doilea copil, o a doua fată. Viața a continuat, a intrat în rutina cotidiană, de zi cu zi și a terminat pentru totdeauna activitatea promițătoare și rodnică de actor de film. Se angajează șofer la Trustul de Montaj Utilaj Chimic București (TMUCB) și după evenimentele din decembrie 1989 la Fabrica de Confecții „Imperial ” Turnu Măgurele.
Prin anul 1992 întrebat fiind: Cum se transformă lumea? În bine sau în rău?... Nuță Chirlea a răspuns: „Nu știu. Simt, doar, că sigur se transformă. Poate că în bine. Dar în binele cui? Poate că în rău. Dar spre binele cui?”
Închei cu ceea ce mi-a trecut mie prin gând acum după ce am descoperit acest om, despre care mulți dintre concitadinii mei cred că acum au aflat pentru prima dată: Mi-e teamă că trecem prin lumea asta fără să ne dăm seama ce șansă uriașă avem în evoluția noastră, teamă că încet și sigur ne ratăm această șansă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu