De ziua POEZIEI MONDIALE cu scriitorul Valeriu Ion Gagiulescu

 - Valeriu Ion GAGIULESCU -

VIDEO si FOTO, Virgil Andronescu: 

https://www.youtube.com/watch?v=znovni3lLs8

https://www.youtube.com/watch?v=wQLGMZtav9M

De mititel mi-au plăcut tare mult zilele de sărbătoare! La noi acasă, în familie, se serbau numai zilele de naștere, onomasticele și marile praznice împărătești, de Crăciun sau de Paște. Nu am fost deprins să serbez în mod deosebit ”Ziua femeii”,” Ziua mamei”, ”Ziua Învățătoarei”, ...ș.a.m.d..., pentru că, pentru persoanele respective, am fost învățat că spre a le serba, onora sau omagia, nu ajunge anul sau chiar o viață! De ce, deci, doar o zi!?

Mai apoi, au început să fie serbate, mirate-a-i câte alte zile, fapte, evenimente, particulare sau generale. Unele, de-a-dreptul hilare : ”Ziua nucului” ”Ziua salutului” ....! Altele chiar ciudate....păi...IMNUL, DRAPELUL, CONSTITUȚIA, trebuie să aibă o zi anume pentru a fi serbate?! Când clipă de clipă aceste simboluri trebuie respectate și onorate din toată ființa permanent, toată viața?!

În fine, azi, dis-de-dimineață, Radio România Actualități mi-a amintit că este ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI! Mai apoi, intru pe FB și aflu dintr-o oarecare postare, că ar fi ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI. Dau buzna pe GOOGLE, ca să obțin informația corectă, și.....intru direct în ceață! De acolo rezultă că poți serba cum vrei, dacă vrei! Ambele definiții coexistă! Merg, tot pe aceiași sursă, la capitolul ”gramatică” și, în fine, mă liniștesc. Da, noțiunile nu se pot confunda între ele. Un exemplu : ” Campionatul MONDIAL este un eveniment INTERNAȚIONAL care se desfășoară la 2 sau 4 ani...!”

Dar...este nevoie ca POEZIA să aibă o zi a ei de sărbătoare oficială?! Mondială sau, în fine, internațională?! Eu zic, cu putere, că NU ! Adică nu doar o ZI ! Poezia trebuie să fie serbată zilnic!

Pentru că fiecare dintre oameni fac poezie zilnic, chiar fără să știe că o fac. Când deschizi fereastra dormitorului, dis de dimineață, și vezi cum au dat florile corcodușului și simți mirosul reavăn al ierbii stropite de ploița de peste noapte nu ți se umple inima de o stare care te face fericit că trăiești? Când, apoi, te duci s-o trezești pe nepoată, care încă doarme, pe jumătate dezvelită, cu gurița întredeschisă și cu zulufii răzvrătiți, nu simți acea stare de încântare care te faci să mulțumești Divinității că n-ai trăit degeaba, până acum? Și, când comunici aceste simple bucurii soției, care te privește cu dragoste în ochi, ignorând chelia și burta care ți s-a cam mărit, văzându-te doar cu ochii minții, nu simți că din lăuntrul tău se revarsă o căldură care te copleșește. Ei bine, toate, toate aceste lucruri simple nu sunt altceva decât POEZIE. Poezia vieții!

Și dacă aceste simțăminte se vor transpune în cuvinte necăutate, fie că ele se vor manifesta ca dialog natural cu cel apropiat , fie că se vor așeza în strofe clasice sau în formă modernă, fără de rimă, tot POEZIE se cheamă ! Și este admirabil ca ea să existe vie, zi cu zi, clipă de clipă, sărbătorită fără să știe că este sărbătorită! LA MULȚI ANI POEZIEI VIEȚII ZILNICE!