Ne sunt atentate valorile fundamentale
- Toni MARTIAN -
Nu putem trăi, nu putem crea într- un mediu în care ne sunt atentate valorile fundamentale. Un deținut într-o închisoare, dacă el se află acolo tocmai pentru că a luptat pentru o astfel de valoare, nu va putea scrie altceva decât despre condiția lui, despre ce aspirații are.
Nu poți schimba lumea, însă prin afirmarea adevărului te delimitezi de minciuna după ale cărei reguli funcționează lumea din jurul tău. Doar prin a spune lucrurilor pe nume, la modul vizibil, îți poți crea un spațiu privat de libertate și adevăr în care poți respira altfel decât în mediul sufocant al minciunii.
Fiecare epocă a avut lupta ei dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună. În epoca comunismului ateist lupta a fost pentru libertatea de a crede - cea mai presus de toate celelalte libertăți - și pentru valorile ce decurg din aceasta. Libertatea religioasă, pe care o ideologie ateistă a vrut să o submineze, a fost un drept câștigat cu multe sacrificii.
Astăzi, locul unei ideologii a fost luat de o alta, de una care nu-ți mai interzice credința, ci îți ia Dumnezeul în care tu crezi punând în locul lui un Dumnezeu falsificat, unul după chipul și asemănarea omului suficient sieși, decuplat de la dimensiunea sa transcendentală.
Metodele sunt și ele altele decât cele folosite de regimurile ateiste. Nu mai are loc o înfruntare deschisă, fățișă a credinței oamenilor ci se aplică o metodă de altă finețe, care nu-i provoacă pe oameni să ridice garda sus - cea a răsturnării valorilor. Sunt puse ca bază împăcarea dintre religii, libertatea și drepturile omului, când toate acestea sunt doar o emanație a ceea ce constituie fundamentul tuturor valorilor umane - legea divină.
Ordinea și armonia vieții oamenilor pe pământ sunt naturale, ca oglindire a ordinii divine și nu pot fi create artificial în creuzetul politic, dată fiind pecetea relativității, precarității și nestatorniciei condiții umane.
A spune lucrurilor pe nume înseamnă a te opune unui spirit ce subjugă mintea și energia celor care au ales să se pună în slujba unui adevăr părelnic, înlocuitor al adevărului adică în slujba garantului damnării, a pierzătoarei minciuni.
Cel pus în slujba adevărului salvator va avea de luptat nu cu oameni ci cu stihiile nevăzute, veșnic treze în lucrarea lor vrăjmașă împotriva omului.
Spunem lucrurilor pe nume: nu om cu om se lupta în războiul care ,,încă nici nu a început"! Lupta este între două moduri de a fi, de a ființa ca om - unul de prezervare a umanității și altul de dezumanizare.
Două forțe antagonice - fiecare atrăgând de partea ei popoare, națiuni, indivizi. Fiecare vom fi atrași și vom opta pentru partea cu care rezonăm, cu care avem lucruri comune, cu partea în al cărei duh trăim și noi.
Preambulul acestui război a fost pandemia. Atunci s-a văzut până unde poate să meargă orbirea rațiunii, subjugarea ei prin inocularea fricii. Bunul simț, firescul, normalul au fost toate subordonate iraționalului. ,,Facem totul de dragul vieții!" S-a scos peștele pe uscat pentru a fi salvat, să nu se înece în apă! O carte nouă a început atunci să fie scrisă: Cartea absurdului! Războiul va adăuga noi volume.
Războiul - privim la el ca la o fiară ce se linge pe bot de sânge după ce a sfârtecat ceva, o fiară căreia nu-i poți face nimic pentru că așa este ea!
Comentarii
Trimiteți un comentariu