Vesnicia nascuta la sat s-a terminat odata cu taierea salcamului lui Moromete

 - Virgil ANDRONESCU -

(Demonstratie ca se poate invata si retine esenta unei opere literare, de oricare fel, si in era tehnologiei, cu ajutorul acesteia).

Vesnicia nascuta la sat s-a terminat odata cu taierea salcamului lui Moromete. De-aci a inceput orasanizarea taranului roman, distrugerea lui. De ce?

,,- Sa sa mire prostii, ba-a-aa!"

,,- Asa de rau am ajuns?"

,,- Pai, cum devine asta?"

,,- Pai devine, dupa facultati!"

,,- Mde, e un punt de vedere. Adica ocupatiunea ta mintala e la alte prostii!"

,,- Vezi-ti, ba taica de treaba, ba!"

,,- Faci dumneata pe smecheru', da' o sa vedem noi pana la urma cui o sa-i para rau!"

Si, salcamul a fost taiat si vandut, Moromete a fost tradat si vandut, taranul roman a fost facut orasan. Si totul a devenit si fara ,,dupa facultati".

,,- 'in Pasti pe mama voastra!"

,,- Pa noi ne injura?"

,,- Nu pa noi, p'aia din guvern. Pastele mamii lor!"

,,-L-am pacalit... Ii dadui doar o mie...!"

,,- Lasa ca vii tu la poarta mea!"

,,In fundul iadului o sa-ti ajunga sufletu', Ilie! Nu cel ce se ingrijeste de viata asta trecatoare o sa vie in Imparatia lui Dumnezeu!"

,,- Si da-ne noua, Doamne, cat mai multe leturghii si colive si ada cat mai multe proaste la biserica, slava tatalui si fiului si sfantului duh!"

,,- Ce se mai bucura Satana cand te aude vorbind, uite-asa bate in pumni de bucurie!"

,, - Da-te, fa, d-acilea!"

Nu trebuira foarte multe decenii pentru ca taranul (de asfalt) sa devina marlan, iar credinta sa-i devina ipocrizie.

,,- Negru trebuie sa-ti mai fie sufletul ala, de pacate si de tutun!"

,,- La ailanti nu le dau buna seara, ca nu merita, e prosti!"

,,- Crezi ca statu' nu stie ca taranu' nu are cu ce sa-si plateasca funcirea?!"

Si viata merge inainte... Care inainte? Depinde de ,,puntu de vedere" avut asupra lui ,,inainte".

,,- Daca sta ploaia, nu-i asa ca plecati? Nu-i asa ca va intoarceti toma' la toamna?"

,,- Asa o fi...!"

,,- Auzi, nu va las io sa va capatuiti. Cumpara cateva seceri!"

,,- O duzina de basmale!? Closca ce esti!"

,,- Bine, ma! O sa te duci de maine la scoala!"

,,- Act: Domnu'..., din satu' cutare, judetu cutare, consfintim noi ca nu mai are dreptu' sa plateasca foncire si impozite!"

Naivitate, aroganta, siretenie, credulitate? Poate ca doar saracia si birurile apasatoare. Poate.

,,- Las-o moarta...!"

,,- I-am dat drumul..., sa mearga la Bucuresti, ca sa imi aduca ceva franci. E vorba sa-mi trimeata cativa franci."

,,- Hai la carciuma, ca n-am bani la mine!"

,,- O sa te traga fetele de turu' pantalonilor!"

,,- Io m-as fi insurat de zece ori pana acuma, dar nu am vrut, tot pentru tine si pentru..., sa va fac si pa voi oameni!"

,,- Aaaaa, faci tu oameni, pa tine nu te vezi!?"

,,- Oi fi ca tine, sa dau in gropi!?"

Si-a sosit si vremea drumului bifurcat.

,,- Paraschiveeee, Paraschiveee...! Stai!"

,,- Ce e ba?! Ce vrei?"

,,- Ma, unde mergem noi?! Cum o sa secere tata, fara cai?"

,,- Prostu' dracului!"

Si iar apare dilema, drumul bifurcat: inainte-inapoi sau inainte-inainte? Nila apuca drumul inainte ca inainte era mai bine, iar Paraschiv drumul inainte... Inaintele si cele doua fatete ale sale. Inaintele cunoscut si inaintele despre care nu stim nimic, decat ca dorinta, ca banuiala.

,,- Pana mai ieri te tineai de coada oilor si acum vrei coroana!"

,,- Mi-a zis domnu' invatator sa nu ma duc fara coroana."

,,- Mario, mai lasa si tu lucru' ala si vino la biserica sa asculti Sfanta Evanghelie! In iad o sa-ti ajunga sufletu'!"

,,- Lasa sa ma duc io in iad. Ce-i iadu'? S-a intors cineva d-acolo?"

,,- Eeee, asa e!"

,,- Ca n-o fi mai rau ca p-aici? Si sufletu', ce e sufletu'? Un abur care se tot plimba."

,,- Pai sa plimba!"

,,- Ce trebuie sa fie in sufletele voastre. Stapaneste ala spurcatu'!"

,,- Pai, stapaneste!"

Bifurcatiile drumurilor sperie...

,,- Ce e cu voi, ba, nebunilor? Ce-ati alergat caii astia asa...?!"

,,- Fir-eati ai dracu' sa fiti! Eu va fac ciorapi si voi nu sunteti in stare de nimic! Bine face astea ca va tine dezbracati, ca sinteti prosti!"

,,- Da si mie palaria ta sa ma duc la serbare!"

,,- Un' te duci tu? Ce cauti la scoala?!"

,,- Baiiii, ascultati-ma pe mine: n-o sa mai apuce alegeri nici Aristide si nici nimeni!"

,,- Si cum zici tu Cocosila ca n-o sa mai fie alegeri?"

,,- Ba, stiti ce am facut eu az'-noapte? Am facut la tigari si m-am gandit... Si am baut la tutun pana m-a luat dreacu! Si-am adormit. Ba, nu va spun, ca sunteti prosti si nu stiti sa va tineti gura!"

Legionarii (,,Cu legionarii astia nu-i de gluma! Vedeti, ma, ca sunteti prosti!") razboiul, comunismul, democratia originala si capitalismul de cumetrie: drumul nestiut, tot inainte. La vremuri noi tot ei, biruri tot mai impovaratoare. Un fel de Ilie Moromete, Nila, Paraschiv si Achim multiplicati. Putini Niculai, din ce in ce mai putini. Un salcam, doi, trei, ,,n" salcami doborati, paduri intregi... Vesnicia se schimba si ea, dar continua... La sat, la oras, dintr-un secol intr-altul. Milenii si milenii la rand.

,,Premiul I la baieti, Niculaie Moromete!" Liniste...!

,,Semanatorii harnici..."

,,- Azi e vineri, imi vine randul' la friguri..."

,,- Si voiiii, va imbolnaviti cand nu trebuie!"

,,- Ba, Nilaaa... Vezi, cand trece o barza p'acilea spunei sa-te-ajute sa-ti adune spicele astea!"

,,- O sa manance romanu la paine...!"

,,- Io stiu, ba!"

,,- Hai, fa, sa masuram partea noastra!"

,,- Ba, Birica..."

,,- Dai in Victor, baaa!? Pastele ma-tii!"

Si premiant I si bun la secera, Niculaie... Glume proaste (cu fasolea rece care frige), de-ale lui Ilie care ,,nici nu munceste" si ,,nici nu tace din gura".

,,- Tu ce vrei Niculaie, vrei la scoala, acuma, azi?!"

Treieratul, cantaritul, hotia, ramasul paielor, caderea sau nu a guvernului, dezarmarea jandarului si ,,mancatul romanului la paineee!"

,,- De ce dai in mine, domn sef?!"

,,- Faina lipsa, zici. Petru toata lumea domn primar e primar, pentru tine e hot!?"

,,- Ce sa fac daca Aristide a dat telefon la prefect? Acu, si el se apuca sa faca dreptate?!"

Dreptatea de atunci, dreptatea de acum, dintotdeauna dreptatea...

,,- Tata, eu ma duc la scoala!"

,,- Du-te ma!"

,,- Baaaa, Moromete, fi-tu ala mare, Achim, era mare si tae la Bucuresti! Cu cravata, cu pantofi...! Da' ce, ba, Paraschive, am zis eu ceva?"

,,- Se intampla ceva cu baiatu' asta, cu Niculaie!"

,,- Da' ce se intampla?"

,,- Tu nu intelegi ca ii e draga scoala?"

,,- Pai sa duca, cine-l tine? Trebuie sa trimeata ala de la Bucuresti ceva bani, ca a trecut noua luni."

,,- Atata ura ai in tine, Paraschive...!"

,,- Ce-ati facut, ba, cu cartea copilului? Du-te si cauta cartea...! Cu limba s-o stergi, boule!"

Cartea si balegarul, Paraschiv si cartea.

,,Daca in doua ore nu vii cu foncirea la primarie, iti iau vita!"

Statului trebuie platit impozitului, cica nu functionarilor, altfel ii ia vita din batatura. Ca si atunci, si acum, ,,finantele sunt ale mai ale dreacu!"

,,- Credeam ca ai sa vii la intrunire si cred ca-mi faci opozitie! In curand o sa fie groasa de tot."

,,- Am vandut putin, sa dau baiatu' la scoala. Te duci degeaba, da-l in ma-sa. Ne strange de gat Dumitre. Crezi tu ca un popor intreg o sa rabde sa ne ia bucatele pa nimic? Ori ridica pretul la grau ori scade funcirea?"

Din secolul XX direct in secolul XXI, aceiasi mizerie, cu alta palarie dar mai urata.

,,- Stiu de la Catanoiu, Ilie, baietii aia ai tai sunt intelesi sa fuga de acasa, nu se mai intoarce cu oile!"

Lovitura miseleasca impotriva tatalui.

,,- Baietii mei sunt bolnavi. De ce sa fugiti fratioare, incet nu puteti sa mergeti, le-as fi spus!?"

Tensiunile ajung la paroxism.

Plata perceptiei si resemnarea in fata vremurilor si realitatilor de fapt.

,,- Ilie, astia-s banii baiatului de scoala!"

Raspuns la chemarea cu duhul blandetii.

,,- Da-le dracu de capriori!"

Rabufnire. Violenta.

,,- /.../ Orbilor si salbaticilor la minte! Bolnavule de avere, ce esti! De unde sa va dau eu mai mult, daca atata e? Ce vreti, sa ies la drumul mare si sa jefuiesc?"

Vremurile se schimba drastic, in rau. Ilie Moromete e martorul unei crime, vendeta legionarilor incepe.

Victor il bate pe Dumitru, iar acesta moare. Poiana lui Iocan e pustie si invaluita in ceata.

,,- /.../ Cum cu ce o sa plecam? Cu caruta o sa plecam!"

Actul final al destramarii familiei.

Paraschiv si Nila au fugit ,,si au luat si caii". Balosu vinde pamantul, si lotul din spatele casei, bani cu care Ilie cumpara cai de la Balaci. Se pregateste plecarea, la scoala, a lui Niculaie. Dimineata pustie, cainii latra a saracie, ceata inca bantuie satul. Catinca ramane in poarta ograzii plangandul pe Niculaie. Drumul trece prin padurea invaluita in ceata vremurilor tot mai tulburi. In fata carutii, drumul se pierde printre copacii invaluiti in ceata.

,,- Niculaie, unde mergem noi, domnule?!"

 

Dupa filmul scenaristului si regizorului Stere Gulea, Morometii 1 (1987), film realizat dupa prima parte a romanului Morometii, al scriitorului Marin Preda.