- Gabriela POPA -
Cu siguranță mulți din generația mea își amintesc cu nostalgie de perioada copilăriei când la fiecare bloc ne adunam grupuri de copii şi plecam la colindat. La sfârşit de seară ne împărţeam bucuroşi dulciurile, nucile, fructele şi banii primiţi şi ne duceam acasă fericiţi şi bucuroşi. Pe măsură ce anii au trecut, colindătorii au început să se împuţineze. Steaua, Sorcova sau Pluguşorul le mai auzim pe la televizor şi pe la radio. Doar în mediul rural obiceiurile încă se păstrează. La oraş, de sărbători e… linişte. O linişte perturbată doar de sunetul petardelor aruncate în neștire sau a unor cete de colindători din alte județe veniți să ne colinde cu boxa.
Colindătorii moderni vor bani. Nu mai primesc dulciuri, covrigi sau mere. Ți le aruncă pur și simplu în față. 
Am așteptat și anul acesta colindători dar am rămas cu darurile pregătite în casă şi cu soneria uşii neatinsă. În schimb am primit zeci de mesaje pe telefon sau în rețelele sociale de genul „Fie ca lumina sărbătorilor să vă… bla bla. Familia X“. Aceste urări îmbrăcate în cuvinte frumoase sunt foarte seci şi fără sentiment. Nici măcar nu sunt adresate direct celui ce le primeşte. De obicei, oamenii trimit acelaşi text la toată lista de contacte. Doar aşa… din obligaţie. Dacă mesajul e trimis pe diverse aplicaţii, este negreşit însoţit de o poză sau un videoclip. Valoare sentimentală… zero. Ne-am tehnologizat până-n dinţi, putem lua legătura cu oricine, din orice colţ al lumii, dar am uitat să fim oameni. Un mesaj şi-o poză, trimise spre un grup de contacte, nu fac decât să arate nepăsarea expeditorului.
Or fi nostalgiile copilăriei dar când văd că, până și acei colindători tradiționali umblă cu boxele după ei…deja rămân fără cuvinte. Acesta este tradiționalul stilizat. Că tot ne plac nouă aceste cuvinte, dar din nefericire tradiția populară românească devine din ce în ce mai stilizată: ii stilizate găsești la tot pasul, costume populate, paltoane, în general îmbrăcămintea…Greu mai găsești un meșter popular care să facă un lucru de mână durabil și autentic. Desigur, costă dar, dacă vrei…cumperi.
Despre mâncarea tradițională nu mai spun. Sărbătorile la oraș sunt fade. La sat e altceva…și nu în toate satele. În unele încă se mai merge cu colindatul, se respectă traditiile de Ignat, se gătesc bucate tradiționale ușor îmbunătățite cu elemente moderne, încă se simte mirosul Crăciunului.
Și toate astea de ce se întâmpla? Pentru că am devenit o societate pustie, fără suflet, care nu își mai recunoaște vechile valori. Nu mai pune preț decât pe ban. Sentimentele nu mai există. Noi, ăștia, putini, care încă mai promovăm autenticul, să fim sănătoși să o putem face mulți ani de acum înainte. Căci după noi…nu vine nimic bun.
.jpeg)
.jpg)
0 Comentarii