Gand/ DIALOG INTRE DOUA UMBRE (LA FEL DE TRECATOARE)

 - Virgil ANDRONESCU -

- Salut, Bobita!

- Ham, ham!

- Ne cunoastem de multi ani, chiar de foarte multi. Tu cum inchei anul asta? (Inca un an din viata ta). Ce ai realizat? Aha, ti-ai facut datoria fata de stapan. Si anul asta a trecut ca toti ceilalti, inteleg. Eu nu am realizat nimic. A, ba da, vreo juma' de secol si cam atat, dar nu-i vina mea. Da, stiu ca si peste tine au trecut anii, dar nu-ti dai seama cand au trecut. Asta-i de foarte bine, e mai bine de tine. Eeee, si eu..., niste carti, niste suflet daruit, primit aplauze si recunoastere, aprecieri si cam atat. Da, Bobita, da... Te inteleg, ai si tu problemele tale personale pe care le treci din inertia vietii. Si eu. De cate ori ajung aici, vad ca primesti cate un colt de paine de la cateva anumite persoane. Si eu primesc, dar ca si tine accept numai de la oamenii cu suflet. Stiu ca tu astepti... Si eu astept... Astepti mangaieri nu numai hrana. Uneori primesti, alteori nu. Si nu te superi, pui coada intre picioare si pleci. Trist. Nici eu nu ma supar, numai ca eu constientizez... Si tu..., simti. Oamenii, in genere, sunt buni numai de sarbatori, buni intre ghilimele. In restul anului sunt numai cu ghilimele, numai virtual... Au trecut anii si noi ne cunoastem de mult, Bobita. Da, nici tu nu te bucuri? Eu, asa si asa... Eheee, de-ai avea constienta propriei tale existente nu ai mai fi asa de linistit! Zbateri launtrice ti-ar tortura viata si-ai avea regrete fata de unii si altii dintre cei ce te ignora; bucurii fata de cei ce te mangaie si te hranesc. Dar, lasa, uite ca peste amandoi trec anii si- fara voia noastra, ne indreptam catre marginea prapastiei. Golul abisal.

- Ham, ham...

- Te inteleg, Bobita. Ti-a placut mangaierea mea, dar sigur nu ti-a facut placere sa-ti reamintesc... Stiuuu, de-ai putea articula cuvinte, multe ai avea de spus despre oameni! Dar crezi ca conteaza cateva carti, altruismul si intelegerea fata de semenii mei?! Intr-un final, nu. Chiar deloc.

- Ham, ham, ham!

- E, uite ca ai inteles-o si pe-asta! Mare bucurie mi-ai facut. Multumesc, Bobita! Te bucuri si tu, dai din coada si mai vrei o mangaiere. Iti ofer ca nu costa nimic (asa se contorizeaza in lumea oamenilor, in costuri si castiguri).

- Mrrrrr-rrrr, ham-ham!

- Ce-ti mai place sa te guduri. Ai si tu nevoie de dragoste. Iti place sa fii mangaiat. Si mie, recunosc. Dar, totusi, de maine suntem mai vechi cu un an. Ei si ce!? Niste carti vs datoria fata de stapan = aceleasi trairi, aceleasi regrete, aceleasi bucurii si gandul/instinctul trecerii prin viata.

- Ham, ham!

- Te salut, la multi ani si tie! Ne revedem in anul urmator... Urmator altora si altora si altora...

- Ham, ham-ham!

- Important e ca suntem oameni (cu majuscule) imi place mie sa cred. Ce cred alte umbre despre noi... 

- Dar tu nu musti.

- Ba si eu musc, dar nu mana celor ce ma hranesc si ma mangaie! 

- Nici nu prea latri.

- Numai atunci cand e nevoie, nu latru si nici nu marai asa...in van, la luna si degeaba. 

- Am inteles, nu esti ca...altii.

Hai sa vedem ce facem de-aci inainte cu umbrele hoiturilor personale!

 

32.12.2023, Turnu Magurele, Odaia.