- Virgil ANDRONESCU -
,,N-am fost un apropiat al sau. Ne-am situat, in destule privinte, pe pozitii adverse. - scriitorul Stefan Mitroi.
De la capul locului mentionez clar ca aici nu-i vorba numai de propria-mi persoana- un observator de provincie, ci si de un numar- mic sau mare, de scriitori, poeti, dramaturgi, eseisti, critici valorosi care meritau sa fie primiti in U.S.R. dar nu au fost. Dau exemplu propriile incercari personale pentru ca despre ale altora nu stiu mare lucru.
Marea pierdere a literaturii romane contemporane, a criticii de specialitate, in realitate este Alex Stefanescu, un om deosebit- am avut ocazia de a-l cunoaste la o masa comuna cu alti scriitori valorosi- membri ai U.S.R. si oameni cu coloana vertebrala, fiind acolo si doamna sa Domnita, aceasta este mare pierdere, dar si marele academician critic-istoric literar Eugen Simion; istoricul si criticul literar Dan C. Mihailescu inca mai este printre noi si asta e de foarte bine pentru literatura romana contemporana. Critici de marca si oameni totodata. Da, un important critic a mai disparut dintre noi, dar doar criticul si istoricul literar a ramas posteritatii, caci cine sunt eu sa contest profesionalismul celui dus? Probabil ca lupte mari se vor da acum pentru locul vacant de presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. Si sunt multi, dintre cei apropiati mortului, pregatiti sa se dea piept in piept si cap in cap. Cu siguranta ca nobelistii de serviciu. Toti cei enumerati, vor ramane istoriei literare drept oameni onesti cat si foarte buni profesionisti ai condeiului literar istorico-critic. Cine mai stie, de obicei asa se intampla prin tarisoara noastra. Ca si prin rezervatia politica. Primul pas al celui ce va veni la conducerea U.S.R., ar trebui sa faca curatenie exemplara, sa taie din radacina tot ce-i distrus inca din urma cu aproape 20 de ani, sa modifice Statutul Uniunii intr-unul onest, corect, cinstit si echilibrat apreciativ-profesional. Mediocritatea si mediocrii politicii, politica de taraba din tarisoara sa nu-si mai aiba locul in structurile si la butoanele Uniunii pentru ca asta duce la dezastru, s-a vazut clar. Mandatele sa fie cel mult doua, 8 ani. Cei care au intrat intr-un anume fel- ,,fara valoare literara" cum se motiveaza, in paranteza, in cateva vorbe atunci cand se dau rezultatele admiterii ori respingerii Dosarelor celor ce si le depun la Filiale pentru a fi primiti in U.S.R. Sa fie triati si eliminati cei care ajung a fi membri pentru ca sunt sefi de institutii publice si au mazgalit hartia defrisand fara rost padurile patriei cu har material de la Domniile lor. Sunt oameni tineri onesti dar si foarte buni ca scriitori, poeti, critici, acestia merita si presedintia si functiile inalte din Comisiliile, Consiliile si Filialele Uniunii. De vreo doua decenii incoace sunt admisi pensionari batjocoritori ai colii de scris, indivizi si individe- cu scoici literare pline de perle literare, cu dare de mana ,,literara", neaveniti si impostori care precu
m Agamita Dandanache ajung unde nici nu au visat vreodata, doar pentru ca sunt veriga a unor lanturi (cei drept coclite si chiar ruginite) ce de foarte mult timp au imprejmuit- ca intr-o rezervatie de fala si falsuri, Uniunea. Dau exemplu personal: in urma cu vreo 8 ani, aproximativ, am depus Dosarul pentru Uniune chiar in apartamentul fostului presedinte de SUD-EST (singura Filiala din tara cu o titulatura ridicola!). L-am recuperat insfertit dupa un scandal facut acelui individ, ajuns si el pamant- asa cum vom fi toti, numai ca nu toti traim batandu-ne joc de oamenii din jurul nostru si de munca, talentul acestora!, in timp ce Festivalul Balcanica avea loc la Braila, am primit Dosarul cu cateva pagini si, multumesc destinului, cu cele trei carti. Cand am dus dosarul la Galati, acasa la fostul presedinte, acel om mi-a spus ca e complet si ca e in ordinea regulamentului. In urma cu vreo doi ani am facut un nou Dosar pentru a candida pentru un loc in Uniunea Scriitorilor din Romania, dosar cam la aproximativ 2000 de pagini, cu vreo 5 dintre cartile cele mai apreciate de critici si public- care pentru mine e foarte important, cu cronici destul de multe publicate prin reviste agreate de, si sub egida, Uniunii Scriitorilor din Romania, scrise de cronicari literari valorosi- caci niciodata nu am avut tupeul, precum altii, sa merg peste marii critici enumerati mai sus desi i-am cunoscut personal pe unii dintre domniile-lor, sa cer cronici acelor Domni ai criticii literare romanesti. Treaba lor, a acelora care nu si-au vazut lungul nasului niciodata si nici lungul mainii- nu goale, scoase din buzunarul de la pieptul sacoului de lux. Mai ales atunci cand scrii bine, trebuie sa fii decent- nu neaparat modest asa cum fac (si se prefac) unii autori buni- pentru impresia (fals-) artistica. Deci intr-un an jumatate mi-a fost respins Dosarul de trei ori...
m Agamita Dandanache ajung unde nici nu au visat vreodata, doar pentru ca sunt veriga a unor lanturi (cei drept coclite si chiar ruginite) ce de foarte mult timp au imprejmuit- ca intr-o rezervatie de fala si falsuri, Uniunea. Dau exemplu personal: in urma cu vreo 8 ani, aproximativ, am depus Dosarul pentru Uniune chiar in apartamentul fostului presedinte de SUD-EST (singura Filiala din tara cu o titulatura ridicola!). L-am recuperat insfertit dupa un scandal facut acelui individ, ajuns si el pamant- asa cum vom fi toti, numai ca nu toti traim batandu-ne joc de oamenii din jurul nostru si de munca, talentul acestora!, in timp ce Festivalul Balcanica avea loc la Braila, am primit Dosarul cu cateva pagini si, multumesc destinului, cu cele trei carti. Cand am dus dosarul la Galati, acasa la fostul presedinte, acel om mi-a spus ca e complet si ca e in ordinea regulamentului. In urma cu vreo doi ani am facut un nou Dosar pentru a candida pentru un loc in Uniunea Scriitorilor din Romania, dosar cam la aproximativ 2000 de pagini, cu vreo 5 dintre cartile cele mai apreciate de critici si public- care pentru mine e foarte important, cu cronici destul de multe publicate prin reviste agreate de, si sub egida, Uniunii Scriitorilor din Romania, scrise de cronicari literari valorosi- caci niciodata nu am avut tupeul, precum altii, sa merg peste marii critici enumerati mai sus desi i-am cunoscut personal pe unii dintre domniile-lor, sa cer cronici acelor Domni ai criticii literare romanesti. Treaba lor, a acelora care nu si-au vazut lungul nasului niciodata si nici lungul mainii- nu goale, scoase din buzunarul de la pieptul sacoului de lux. Mai ales atunci cand scrii bine, trebuie sa fii decent- nu neaparat modest asa cum fac (si se prefac) unii autori buni- pentru impresia (fals-) artistica. Deci intr-un an jumatate mi-a fost respins Dosarul de trei ori...
(3 bibliorafturi indesate de documente autentice si chiar cu ,,stiinta facerii dosarelor" ca sa citez din domnul exceptional critic cu care l-am realizat si verificat, refacut, rearanjat de trei ori, la invitatia domniei-sale) ...de trei ori respins pe aceeasi motivatie vaga, cliseica, gaunoasa, falsa: ,,lipsa receptare critica". Intreb: e vreo diferenta majora si concluziva intre ,,fara valoare literara" si ,,lipsa receptare critica"? Desi ,,motivatia" cu ,,lipsa" e o minciuna, caci dupa ce am vazut rezultatul si mai ales motivatia am postat pe FaceBook si am in cloud toate copiile acelor cronici publicate in reviste agreate (in realitate, oare ce inseamna ,,agreate"?).
Am demonstrat ca le am si prin casuta mea de gmail ca o parte dintre ele le-am trimis la Galati asa cum am vorbit personal cu presedinta de la Filiala SUD-EST in ziua cand am fost sa duc un teanc de astfel de documente. Cele trei bibliorafturi au fost duse la Comisia de la U.S.R. Galati de catre domnul critic literar, membru U.S.R. Filiala SUD-EST, braileanul Viorel Coman pe care il respect si care mi-a apreciat inca de la primul volum de proza din 2012 cartile. Asa ca... Acestea sunt de rezolvat, cat si multe altele in interiorul Uniunii Scriitorilor din Romania daca chiar este a Scriitorilor romani si nu a unor scriitorasi si poetasi, poetese ce vor pensii si titulaturi pe langa functiile detinute si pensiile provenite din muncile prestate de-a lungul vietii. Asa ca nu-i bai ca a murit omul- CRITICUL SI ISTORICUL LITERAR VA TRAI VESNIC PRIN OPERA SA, Nicolae Manolescu, caci nimeni e de neinlocuit. In privinta sa nu sunt eu in masura a spune mai multe. A eliminat pe multi dintre oponentii ,,greselilor" de administrare a Uniunii, caci asta a fost- un administrator, prin functia detinuta pe care si-a consolidat-o pana a iesit cu picioarele inainte din ea! El si Iliescu, vorba aia, colegi de politica prin anii '90. Si cata incredere am avut in domnia-sa in anii 1990-2000, cand conducea Alianta Civica ce a intrat la guvernare alaturi de Conventia Democrata! Cum sa pot uita toate astea? Doar atat am avut de spus, despre Revista Romania Literara..., las pe altii sa spuna ce cred si s-o faca sincer. Si de restul nimic, chit ca nu voi fi niciodata sau voi fi vreodata primit pe drept in Uniunea Scriitorilor din Romania! Cat despre N. Manolescu, istoria si istoria criticii literare il va judeca postum, caci in viata a avut destui...
Nu m-au intristat deloc mortile celui de la SUD-EST din urma cu ceva ani si nici cea de acum, din contra... Fiecare pe limba lui lui piere si traieste fie ca e sef, presedinte sau om de rand- poet, scriitor recunoscut de critica si public ca valoros.
P.S: In luna mai voi incepe demersuri directe si indirecte pentru a-mi recupera Dosarul depus in urma cu aproximativ doi ani, ca sa se stie- nu sunt cine stie cine, dar nici ratangiul de serviciu cum cred astia ,,marii" de la U.S.R. Imi vreau Dosarul complet inapoi! Voi merge pana in panzele albe, eu nu am ce pierde in viata asta!, chiar daca nu voi avea niciun castig... (ce-mi revine de drept si pe calitate literara dovedita in scrierile mele de 30 de ani incoace si confirmata inca de pe atunci de Critica literara cat si de publicul iubitor de literatura scrisa sincer si nicidecum din cartile altora).
25 martie 2024, Braila.
0 Comentarii