- Virgil ANDRONESCU -
Brăila, municipiul în care locuiesc de 16 ani, este orașul în care teatrul este artă în stare pură, este un modus vivendi pentru o parte din cetățeni. În cadrul Festivalului Internațional de Teatru și Arte Performative, la 23 septembrie 2025, am văzut spectacolul Portugalia, piesă scrisă de Zoltán Egressy și regizat lui Victor Ioan Frunză, un spectacol încărcat de emoții și reflecție, seara aceasta finalizându-se cu bis-uri de aplauze, fiind încă o confirmare că publicul din Brăila recunoaște și respectă arta teatrului și valoarea actorilor.
De la un capăt la altul, acțiunea se desfășoară într-o comunitate mică de oameni, într-un sat uitat de Dumnezeu și de oameni- aparent, într-o bodegă rurală- aceasta devenind punctul central al întâlnirii mai multor destine aflate pe muchie de cuțit. La prima vedere, personajele par modeste, acestea ținând ascunse dorințe intime dar de nerealizat- toate dorindu-și să fugă, gândurile acestora fiind doar niște iluzii, acești oameni- aparent simpli, trăind dezamăgiri grave care la un moment dat ies la iveală.Actorii Teatruluiau Jean Bart din Tulcea, au jucat excepțional, de la comicul grav- trecând prin tristețe cu rădăcini melancolice, până la visarea într-un viitor promițător și iluzii dezamăgitoare. Punctele de umor nu încetinează nici jocul alert și nici acțiunea piesei, din contră, aduc lumină și culoare printre tușele de griuri și alb-negru, iar tristețea apăsătoare din fiecare dialog și replică, din gestică, înnobilează drama prin care se scurg personajele. Decorul e unul minimalist și, chiar și așa, este unul ce sugerează sensurile- împreună cu costumele, unei lumi încremenite în arhaic. Cari Tibor este semnatarul muzicii care întregește cercul strâmt al vieții de la țară. Balansarea între dramă și comedie este una aproape egală, aproape simetrică, aproape de echitabil.Publicul- unul cunoscător, a balansat între râs și lacrimi, regăsindu-se în personajele de pe scenă- din decorul acesteia, trăindu-și propriile neliniști existențiale, recunoscându-și măștile purtate de fiecare în propria viață. Pe alocuri, jocul încetinit, minimalismul aranjamentului scenic nu au diminuat replicile acestor momente, întreg spectacolul aducând în fața spectatorilor realități și adevăruri lăuntrice dure, acestea desenând toate formele condiției omului de la țară- aspirații, iluzii și dezamăgiri.
Piesa Portugalia reprezintă o părticică din esența autentică a acestei ediții de Festival. Tristețea și melancolia, râsul și lacrimile au fost metamorfozate într-o trăire comună
a scenei și a salii.Foto-video, Virgil Andronescu: https://www.facebook.com/profile.php?id=61550745420390
Comentarii
Trimiteți un comentariu