”Duminica izgonirii lui Adam din Rai"

- Valeriu Ion GAGIULESCU - 

...Duminica lăsatului sec de brânză... ! De mâine începe Postul Sfintelor Paști! Perioadă de reculegere, de meditație, de curățire spirituală, de pregătire pentru miracolul Învierii întru Hristos. Am fost la Sfânta Mânăstire ”Crângu”, unde îmi găsesc de multe ori liniștea sufletească necesară pentru a putea trăi mai împăcat, cât va mai fi vrerea Domnului.

Ziua de 1 Martie, pentru mine, este o zi deosebită. În această zi, în 1940, a fost născută Nuțica! A trecut la cele veșnice în urmă cu 12 ani! Trăiește în continuare în memoria mea și sunt convins că, în continuare, mă veghează și mă îndrumă de acolo de unde este, cu duhul!

Mâine nepoata noastră, Teodora, împlinește 31 de ani! Viața merge înainte și noi, cu toții, va trebui s-o înfruntăm. Greutăți și ispite sunt la orice pas. ”Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” ( Marcu, 9,24).

Și mai doresc ca Domnul să întoarcă la bunătate și la rugăciune pe toți vrășmașii pe care îi iert din tot sufletul!

Și consider că nu ar fi rău să mai postez în continuare și o precizare de interpretare a unui anume text Biblic.

Este vorba de o parabolă a Mântuitorului aflată în Evanghelie (Matei, 19- 23-24() potrivit căreia :”Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu” !

Ei bine, cu foarte multă vreme în urmă, aflându-mă la Brăila, alături de un unchi de-al meu și de un prieten de-al său, grec, (evident ”Barba Ianis- căpitan de barcă”(!), am asistat la o discuție între ei, potrivit căreia Grecul voia să-l convingă pe unchiu-meu despre imposibilitatea ca Mântuitorul să fii zis chiar acele cuvinte. ”Păi, spunea el, cum crezi tu, Gicule, că ar fi fost vorba de ”cămile”?! Ce ”cămile”, dom,le, ce ”cămile”! Ce...eram în Egipt?! Eram în Palestina( zicea el). Acolo nu prea sunt cămile. Sunt ASINI! Ca ăla pe care a intrat Hristos în Ierusalim, bre! Și, de fapt, nici nu era vorba de animale. Era vorba de ață, de frânghie, bre, de otgon, de camilă ca asta cu care leg eu barca la cheu! O ”ață” mai groasă, bre, că doar de ac și ață e vorba, pricepi! D-aia noi marinarii îi și zicem camilă nu cămilă. Cu accent pe primul”a”. Pricepi!?”

Am băgat la tărtăcuță și de fiecare dată, ulterior, când am avut ocazia, am încercat să discut și eu cu cinstite fețe bisericești despre evidenta inadvertență! Fără succes! Până când, recent am dat peste un articol semnat de Ioan Lucian Radu și publicat în DOXOLOGIA.ro, portal ortodox. Autorul ne lămurește că în limba aramaică, limba în care a predicat Mântuitorul, cuvântul ”GAMLA” are deopotrivă și semnificația ”cămilă” dar și aceea de”frânghie groasă”, făcută din păr de cămilă împletit.

În concluzie, curtea este luminată! Cum mai toate parabolele au preponderent înțeles metaforic, desigur că, în speță, nu poate fi vorba de un animal ci de o ”camilă” care fiind în fond o ață groasă nu poate intra prin urechile acului. Dacă ea se va despleti din împletire și va ajunge fir cu fir abia atunci va putea să treacă prin strâmtoare. Deci dacă bogatul se va lepăda de păcate, atunci, fir cu fir, va ajunge și el la mântuire.

Vă doresc tuturora numai de bine, Dumnezeu să ne ajute!