GIGI ȚEICAN, TURNU MĂGURELE ÎN NOI REPERE CRONOLOGICE (1241-2020)

La editura VATRA VECHE,

O carte pentru care autorul merită titlul de „Cetățean de onoare al orașului”: 

După primul volum consacrat de Gigi Țeican vechii așezări turnene, tipărit în urmă cu câteva luni (v. Turnu Măgurele în repere cronologice (1374-1989), Târgu Mureș: Editura “Vatra Veche”, 2019, 392 p.), autorul revine cu un nou tom, Turnu Măgurele în noi repere cronologice (1241-2020), care apare la aceeași editură târgumureșeană, grație concursului dat de un prieten constant al teleormănenilor, scriitorul ardelean Nicolae Băciuț. La rândul nostru, am acceptat să continuăm redactarea și a acestui al doilea manuscris elaborat de Gigi Țeican, respectiv, să scriem și rândurile de față, ca și la primul volum.

Prezentul volum completează informația din primul, fiind distribuită, și aici, pe ani, respectându-se același model cronologic. Dacă în primul volum datele conținute trimiteau mai mult spre aspectele istorice ale zonei turnene, în acest volum, pe lângă noi date istorice sunt incluse și informații de ordin socio-administrativ, educațional, cultural ș.a.

Prin urmare, lucrarea nu poate fi exhaustivă - ca și în cazul primului volum -, căci, în continuare, ne aflăm în faza de început, absolut obligatorie, de colectare, prelucrare și editare a reperelor despre Turnu și zona limitrofă, indiferent de domeniu, în scopul de a se putea oferi – în viitor – o imagine mulțumitoare pentru fiecare an din existența acestui ținut.

Acum, când am isprăvit anevoioasa muncă de redactare și de verificare/ corijare a surselor bibliografice, în răstimp de aproape două luni (câte șase-șapte ore zilnic), și când așternem aceste gânduri, ne aflăm într-o zi de sărbătoare a orașului, anume, se împlinesc azi 184 de ani de la publicarea în “Monitorul oficial” a actului de naștere a acestei urbe: 27 februarie 1836, pe vremea domnitorului muntean, Dimitrie Alexandru Ghica. Iar protectorul așezării nu putea fi altul decât un sfânt martir prăznuit în proximitatea acestei zile, Sf. Mc. Haralambie, pe 10 februarie, al cărui spirit salvase de sub turci, prin ostașii ruși, suburbia Turnu și Cetatea Turnu, în 11 februarie 1828, Raiaua turcească Turnu intrând, astfel, în componența Țării Românești, în mod oficial după un an și jumătate, prin Tratatul de pace de la Adrianopole (Edirne), semnat în 14 septembrie 1929. Orașul și-l alege ca patron spiritual pe acest sfânt, episcop martirizat în anul 202 d.H., când era în vârstă de 112 ani, devenind sfântul care apără oamenii, animalele și așezările de molime.

De bună seamă, Catedrala Turnu Măgurele avea să ia și ea numele Sfântului martir Haralambie, ca, de altfel, și întâiul Gimnaziu de băieți din vecinătate.

Legat de demersul autorului Gigi Țeican, se cuvin aduse, în continuare, laude și mulțumiri pentru stăruința sa, dovedită timp de un deceniu și jumătate, în a strânge orice reper care trimitea la Turnu Măgurele, la Cetatea Turnu și la zona delimitată o vreme de raiaua turcească.

Pasul următor ar fi ca autorul să unească reperele din aceste două volume ale sale și să le reașeze strict cronologic, completându-le, totodată, cu date și informații inedite, dar și cu altele excerptate din lucrări, care – din diverse perspective – se referă la domeniul Turnu – Turnu Măgurele, în acest mod imaginea cititorului va fi mai cuprinzătoare asupra istoriei și a realităților socio-economice și culturale turnene. Suntem convinși că autorul va “vlăgui” și alte surse de documentare, dar și de faptul că, prin aceste două demersuri ale sale, deja se va fi declanșat dorința și a altor cercetători de a contribui în varii forme la îmbogățirea, prezervarea și la răspândirea spre cunoaștere a comorilor și a valorilor istorice, culturale, socio-economice, sportive etc. din acest ținut străvechi, frumos delimitat într-un unghi drept de două ape curgătoare, aflate aici de când lumea, vestite și purtătoare ele însele de istorie: Oltul și Dunărea. Avem ce arăta și cu ce ne mândri în limitele îngăduite de Dumnezeu! Felicitări autorului!

 

prof. univ. dr. Gheorghe Sarău

București, 27 februarie 2020,

de Ziua Orașului Turnu Măgurele 

 

„Gigi Țeican, un îndârjit autodidact, s-a încumetat să șteargă praful Istoriei care se așezase deasupra locurilor sale de baștină, în straturi atât de groase, încât acestea s-au dovedit a fi, până la urmă, singurele certificate de naștere autentice ale strămoșilor, reprezentate prin mărturii epigrafice sau antropologice; oricum, vestigii arheologice de importanță primară, coroborate cu hrisoave autentice sau alte asemenea înscrisuri prețioase păstrate în tainițe de arhive. Și... Doamne ferește de patima novicelui îndârjit! Căci domnul Gigi Țeican a muncit ca la galere, pentru a răscoli, deopotrivă, documente din biblioteci ori „Arhive oficiale”, dar și pământul în sine, care ar fi adăpostit dovezile căutate de el. Și a făcut acest travaliu aproape un deceniu și jumătate. Pentru ca, în final, să rezulte o lucrare de proporții remarcabile, o monografie cuprinzătoare, un material serios, de natură să folosească nu numai specialiștilor în materie, prin cantitatea de informație judicios prezentată, cât, mai ales, tuturor acelora care doresc să cunoască amănunte despre cine a trăit pe aceste meleaguri, cu sute sau mii de ani mai devreme, cum și ce moștenire avem de conservat. Îl prețuiesc pe autor nu numai pentru seriozitatea cu care a elaborat această lucrare, cât și pentru curajul și hotârârea cu care și-a dus visul la bun sfârșit.”

VALERIU ION GĂGIULESCU

Coperta 4: Nicolae Băciuț.