- Virgil ANDRONESCU -
A construi si a darama, / verbe / cu muzicalitatea in lacrimi. / Doua povesti... / Sa vina cineva / sa dezasambleze schela din mine! / Va rog, aplauze! / Conjugarea verbelor provoaca placere orgasmica / cand se cere zidirea de sarma ghimpata intre protagonisti. / Miroase a putred marul stricat / plantat in gatul unui Adam ratacit in orbirea iubirii, / ramas fara respiratie. / Va rog, aplauze! / E atata placere, / pe deasupra ierbii albastre, / cand arunci o ultima floare / culeasa dintre daramaturi. / Cu atata delicatete in gesturi! / Trebuie doar sa zambesti, / sa dai bine in poza fiecarei reprezentatii. / Pentru cine ar conta inca o gramada de moloz?! / Sa vina cineva / sa o duca la groapa de gunoi! / Daramaturile separa intunericul de lumina / si dedesubtul de deasupra. / Dupa ce se trage cortina, / ramane doar buchetul de flori / sa-si bucure culorile in intuneric. / Dansatorii se retrag sa-si planga in pumni bucuria aplauzelor. / Si intimitatea vietilor personale. / Tot ce s-a intamplat sub lumina reflectoarelor a fost numai pentru public. / Spectatorii, / in mare parte, au si uitat gratia dansului. / Numai unii au ramas rataciti printre gesturi minunadu-se, / bucurandu-se. /Pierduti sunt si-acum / pe sub poantele balerinilor / plutind pe aerul scenei, precum cerul peste ape. / Gata...! / Lasati cortina sa cada! / Stingeti luminile! / Opriti muzica! / Nimeni nu trebuie sa mai planga vreodata! /Daramati esafodul!
,,Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei!"
- Ecleziast 3:3.
Foto-video, Virgil Andronescu: https://www.facebook.com/photo/?fbid=122159928008024847&set=pcb.122159922878024847
.jpeg)
0 Comentarii