- Gheorghe SARAU -
Biografia nr. 52/ 27.02.2022 a lui Mircea DRAGNEA - profesor, gazetar, publicist, memorialist, prozator, animator cultural și actor amator (ns. pe 15 iulie 1941, în com. Ciolănești, jud. Teleorman - decedat în 8 octombrie 2017, la Turnu Măgurele), cu activitate toată viața la Turnu Măgurele.
* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele").
** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu
Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.
***
DRAGNEA, Mircea - profesor, gazetar, publicist, memorialist, prozator, animator cultural și actor amator (ns. pe 15 iulie 1941, în com. Ciolănești, jud. Teleorman - decedat în 8 octombrie 2017, la Turnu Măgurele). Mama copilului Mircea Dragnea a fost profesoara de matematică Olga Popescu, căsătorită cu profesorul de istorie Emil M. Dragnea, autorul unei consistente monografii despre orașul Turnu Măgurele (ns. pe 26 oct. 1911, în satul Perii Broșteni din com. Olteni, jud. Teleorman - m. în 16 oct. 1993, la Turnu Măgurele), iar bunicul lui Mircea Dragnea era preotul Marin Dragnea, la rândul său profesor, gazetar, publicist, dar și monograf (ns. pe 26 martie 1888, în com. Izvoarele, jud. Teleorman - m. în 4 oct. 1970, la Turnu Măgurele). Mircea Dragnea a mai avut o soră, Monica. Copilul Mircea Dragnea a urmat, la Turnu Măgurele, școala generală (1947-1954) și Liceul ,,Unirea” (1954-1957), apoi, la București, Școala tehnică de activiști culturali (1958-1960), după care a frecventat Facultatea de Filologie, pe care o absolvă cu licență în 1967. Din anul 1967 și până în 2004, când se pensionează, Mircea Dragnea a fost, vreme de 37 de ani, profesor de limba și literatura română la Liceul Industrial de Chimie din Turnu Măgurele (azi: Colegiul tehnic ,,David Praporgescu”). Încă de la început, Mircea Dragnea s-a preocupat de editarea în cadrul liceului a unei reviste școlare, ,,Ecouri Dunărene”, apărută între anii 1968-2002. Despre revista elevilor, coordonată de el și editată ca o gazetă de perete, își amintește elevul său de atunci, poetul Tudor Matreșu, din Lița, venit în liceu în prima serie de viitori tehnicieni chimiști, în anul școlar 1967-1968, căruia Mircea Dragnea i-a încredințat, cumva, misiunea de secretar de redacție, un fel de redactor șef-adjunct din partea elevilor: “Cred că prin aprilie-mai 1968, /… / la o oră de dirigenție /…/, am venit cu propunerea să înființăm o gazetă de perete în care să publicam încercările noastre literare. Mai ales, că mai aveam colegi care cochetau cu poezia. A primit cu încântare ideea, promițându-mi că va analiza ideea mea și, cu siguranță, o vom pune în practică. Am început să fierb, umblând ca un bezmetic prin liceu să culeg materiale pentru revistă (gazeta de perete). Și, peste ceva timp, a nășit ideea mea, dând numele revistei “Ecouri dunărene”. Bucuria și mulțumirea mea că profesorul Mircea Dragnea-Țuțu îmi luase în seamă ideea și o și nășise erau fără margini! Strângeam materialele și i le predam mentorului nostru, prof. Mircea Dragnea, așteptând, în urma selecției făcute, să le vedem la gazetă”. Dar, în răstimpul anilor ca profesor, Mircea Dragnea a fost un adevărat catalizator al vieții culturale din oraș, căci - pe de o parte - îl regăsim și în postura de actor amator, în cadrul Casei de cultură a sindicatelor din Turnu Măgurele, unde evolua alături de alți profesori colegi din acest liceu, precum Constanța Niculescu și Bogdan Teodorescu (o activitate teatrală desfășurată pe întinsul anilor 1974-1989). Pe de altă parte, Mircea Dragnea a fost în mod continuu prezent în paginile publicațiilor apărute pe plan local, fie ca redactor, redactor șef ori ca autor publicist, în cele județene și din țară. Legat de aceasta, scriitorul și avocatul Valeriu Ion Găgiulescu spune: “Prin vara lui 1997, am discutat împreună cu Valentin Munteanu și cu Țuțu Dragnea Mircea despre posibilitatea apariției unei publicații culturale și toți am fost de acord de necesitate, numai că, efectiv, doar Valentin Munteanu s-a implicat material. Astfel, a apărut ”Cetatea”, ca săptămânal independent. Redacția era stabilită, provizoriu, ca având sediu la Liceul “Unirea” și era formată din Valentin Munteanu, Dumitru Vasile Delceanu și Eduard Anca. Atât eu cât și Țuțu Mircea Dragnea am susținut publicația prin articole, cu teme variate. Apoi, în luna martie 2001, a ieșit primul număr din “Curierul Primăriei”, apariție lunară subvenționată de către Consiliul Local, avându-i pe Valentin Munteanu - redactor șef, Virginia Nicolea - adjunct, iar ca membri în redacție pe dr. Hamilcar Petrescu și pe Ciprian Ursu. Legat de “Ecouri dunărene”, aceasta apare la 28 februarie 2003, în format de revistă, cu Valentin Munteanu redactor șef și Nicolae Mohanu (primar atunci), ca redactor șef adjunct”. De notat, din anul 2002 - așadar, cu doi ani înainte de pensionarea lui Mircea Dragnea - în cadrul Colegiului Tehnic “David Praporgescu” deja se publica revista “Zburătorul” (ISSN 1842-1261), al cărei secretar de redacție în perioada 2002-2019 a fost directorul Colegiului, prof. Teodor Mitroi. Din perspectivă editorială, este de spus că, între anii 1993-1995, redactorul Mircea Dragnea aduce la zi ultimul capitol din cartea tatălui său, profesorul de istorie Emil M. Dragnea, și i-o tipărește în anul 1996 (v. Emil M. Dragnea, Turnu Măgurele. Monografie, Alexandria: Editura “Teleormanul Liber”, 144 p.; v. la p. 4, prefața Omagiu târziu, semnată de prof. Dumitru Vasile Delceanu; v. și mențiunea de la p. 142: “Datele derulate între 1993, când autorul a decedat, și 1995 au fost completate de fiul său, profesorul Dragnea Mircea”, cât și dedicația tipărită a autorului, de la începutul volumului: “Soției mele, Olga, Fiului meu, Mircea, Fiicei mele, Monica”). Cât privește debutul publicistic al lui Mircea Dragnea nu deținem încă date, dar cel editorial, de sine stătător, se produce destul de târziu, în anul 1999, când acesta publică volumul de evocări Au fost cândva niște monștri sacri (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 64 p. și il.), căruia i-a urmat, peste trei ani, romanul polițist Capul de mort (Alexandria: “Tipoalex”, 2002, 186 p.), iar, mai departe, autorul scrie și tipărește anual și altele, precum: un volum de memorialistică (Amintiri din copilărie, Alexandria: “Tipoalex”, 2003, 186 p.), apoi, anul următor, continuă seria de cărți de factură polițistă, îngrijite de aceeași editură, Clasorul ucigaș. Roman polițist (2004, 188 p., ISBN 973-8223-61-X) și Blestemul casetei cu bijuterii. Roman polițist (2004, ISBN 973-8223-67-9) etc. Oamenii de azi își amintesc de Mircea Dragnea cu multă simpatie, respect și adâncă emoție, așa cum face, de exemplu, Marius Cristian Dragodan - un condeier cu talent și cu un bine așezat simț axiologic - într-un portret postat on-line în pagina sportivă “Cetatea”, din 6 martie 2021, completând imaginea noastră asupra personalității și preocupărilor profesorului Mircea Dragnea: “Să nu îl uitam pe profesorul Mircea Dragnea! Cei care l- au cunoscut îi simt lipsa. Nu a fost profesorul meu, dar natura serviciului m-a apropiat mult de domnia sa! Țuțu Dragnea a fost, este și va rămâne unul dintre noi! O capacitate! Îmi vin în minte minunatele clipe petrecute în preajma profesorului Dragnea, când, efectiv, mă simțeam în largul meu. O personalitate erudită, un om polivalent, un sac de cultură, un caracter tumultos și spumos! Asta era Mircea Dragnea sau “Țuțu Dragnea” - pentru cei mai apropiați. S-a născut dintr-o familie de cinci stele, care a făcut cinste orașului: bunicul - preot, tatăl - profesor. Familia Dragnea a lăsat o vastă operă de cultură pentru orașul în care a locuit. Prin mâinile profesorului Dragnea au trecut mii și mii de elevi, care i-au purtat un respect deosebit. Profesorul era exigent, sever și dur la ora de limba română, dar, cu toate acestea, știa să se facă plăcut și iubit. A respectat profesia de dascăl și a fost respectat de elevi și de cei din jur, fiind unul din profesorii emblematici ai orașului. Comentariile făcute de domnul Dragnea erau unice și pline de naturalețe, pentru că erau făcute cu pasiune și suflet. A fost membru al Uniunii Scriitorilor, un om respectat de marele om de cultură Corneliu Vadim Tudor, care i-a publicat în revista sa perle din lucrările elevilor. Țutu Dragnea a cochetat și cu sportul, fiind un microbist înrăit și practicând arbitrajul fotbalistic la nivel județean. Era un înflăcărat stelist, un pătimaș și un orgolios, când era vorba de echipa lui dragă. Inima profesorului a bătut pentru orașul lui drag: Turnu Măgurele. A promovat orașul ori de câte ori a putut, fiind mândru că s-a născut pe aceste meleaguri. A fost răpus de o boală necruțătoare în anul 2017, lăsând în urma sa lacrimi și durere. Am văzut în profesorul Dragnea un părinte spiritual, un confident, un OM căruia puteai să te destăinui, să primești o povță sau un sfat. profesorul Țuțu Mircea Dragnea, pentru tot ce a făcut pentru orașul său drag, pentru că a iubit sportul în general, și fotbalul în special, pentru calitățile sale de excepție, primește din partea noastră, simbolic, titlul post mortem de “Turnean adevărat” și mulțumirile celor care redactează această pagină sportivă!”. Iar când adevărurile se rostesc și înnobilează faptele nu întârzie să reverbereze alte trăiri, alte spuneri de bine ale celor care l-au observat, l-au cunoscut îndeaproape ori au colaborat cu Mircea Dragnea, așa cum scria, în aceeași zi și tot pe rețele on-line, Lucica Eugenia Delcea - bibliotecara liceului unde profesorul Dragnea a predat: “A fost publicist la ziarele sau revistele turnene "Cetatea", "Ecouri Dunărene". A debutat editorial, în calitate de coautor, alături de prof. Emil Dragnea, tatăl sau, în 1996, când a apărut monografia "Turnu Măgurele" la Editura "Teleormanul Liber". În 1999, îi apare prima carte, fiind autor unic, "Au fost cândva niște monștri sacri" - Evocări, amintiri din lumea teatrului turnean -, profesorul Mircea Dragnea fiind unul dintre “monștri sacri” ai scenei. În intervalul 1999-2015, devine extrem de prolific, publicând încă patru volume de amintiri și optsprezece romane cu tematică polițistă sau erotică. A fost un filatelist renumit, obținând numeroase premii la nivel local și național. Ca om, foarte generos, atent la nepuțința altora, dar extrem de exigent în profesia sa. Când îi întâlnesc pe foștii săi elevi, aceștia, cu recunoștință și mândrie, îmi spun: "Am făcut Limba și Literatura Română cu domnul profesor Mircea Dragnea!". Ca biliotecar al Liceului Tehnologic "General David Praporgescu" (1976-2013), am avut în profesorul Mircea Dragnea un colaborator cultural, profesional, spiritual desăvârșit! Avea un entuziasm care contamina; în orice grup apărea făcea legea cu buna lui dispoziție. Scriu cu emoție despre profesorul Mircea Dragnea, cu și mai multă emoție i-am dat cărțile jos, din biblioteca personală, i-am recitit autografele de pe cărțile pe care mi le-a dăruit mie și familiei mele! Astăzi, 06.03.2021, când sunt pomeniți toți cei care au plecat dintre noi, o lacrimă pentru profesorul Mircea Dragnea și Odihnă Veșnică!”. E de spus, de asemenea, că Mircea Dragnea și soția sa, Felicia, profesoară de limba și literatură română la Liceul Teoretic “Unirea”, au avut doi copii, un băiat, Dan (veterinar, căsătorit în Spania cu o mexicancă), și o fată, Lorena Eugenia Mirela – profesoară pentru învățământul primar, la Turnu Măgurele.
Bibliografie; v. și: SV Cristea 2005 – 155; Gh.P. Boja 2018 – 57-58; A.P. Bolborici (2006 – 99); consemnări on-line ale lui Marius Dragodan și ale Lucicăi Eugenia Delcea, cât și relatările personale, din 26 februarie 2022, făcute, la solicitarea lui Gheorghe Sarău, de scriitorii Noro Jerca și Valeriu Ion Găgiulescu, cât și de profesoara Lorena Mirela Dragnea, fiica lui Mircea Dragnea.
SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook
0 Comentarii