- Gheorghe SARAU -
SARĂU, Gheorghe - lingvist, profesor universitar pentru disciplina limba rromani (țigănească), bibliograf, istoriograf în domeniul culturii, publicist, traducător, biograf-portretist (ns. pe 21 aprilie 1956, în comuna Segarcea Vale din județul Teleorman, avându-i ca părinți pe Petre și Ioana Sarău). Copilul Gheorghe Sarău a parcurs Școala generală din satul Olteanca (subsumat comunei natale Segarcea Vale), în perioada 1963-1971, după care, la Turnu Măgurele, a urmat, mai întâi, Școala profesională de chimie (1971-1974), apoi s-a înscris și a absolvit, la Liceul “Unirea”, cl. a IX-a și a X-a – la secția “fără frecvență” (în anul școlar 1974/ 1975). Pentru a nu fi incorporat în armată, Gheorghe Sarău renunță însă și, prin examene de diferențe, este admis direct în clasa a XI-a la secția serală a Liceului industrial de chimie din Turnu Măgurele (frecventat între 1975-1978). În răstimpul anilor 1974-1978, tânărul Gheorghe Sarău lucrează, în paralel, ca operator chimist - tablonist (“tablotor”) la fabrici de acid azotic II și III din CIC (Combinatul de îngrășăminte chimice) Turnu Măgurele. După terminarea liceului, în vara lui 1978, absolventul Gheorghe Sarău se înscrie imediat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universității București, unde este admis la limbile rusă – română. Conform procedurii de atunci, Gheorghe Sarău pleacă să-și satisfacă serviciului militar obligatoriu pentru studenții admiși la facultăți, cu durata de nouă luni (soldat TR, la UM 01352 Corbu de Sus, județul Constanța, între septembrie 1978 - iunie 1979). Revenit din armată, Gheorghe Sarău începe facultatea în anul universitar 1979-1980, alegând ca specializare principală limba și literatura rusă și, ca a doua specializare - limba și literatura maghiară, însă frecventează, timp de trei din cei patru ani de studiu, și limbile facultative turca, spaniola și bulgara. Tot în perioada studenției, în 1982, se produce și debutul său publicistic, în revistele “Urzica” (aprilie) și “Astra” (mai), cu traduceri umoristice (aici avea să publice traduceri de acest tip din bulgară și rusă, ulterior și din maghiară). În ultima lună de facultate (iunie 1983), studentul Gheorghe Sarău începe să învețe limba rromani (țigănească) și să se intereseze pe larg de acest domeniu. Prin repartiție guvernamentală (având a treia medie din cei 125 de absolvenți de la nivel național), alege dintre singurele trei orașe oferite, postul de profesor de limba rusă la Șc. nr. 3 și la Șc. nr. 2 din Satu Mare, unde funcționează în anul școlar 1983-1984, după care revine la București, predând limba rusă la Școala nr. 165 și limba rromani (țigănească) la clasa de învățători rromi din cadrul Școlii Normale (Liceul Pedagogic din București, între 1990-1994). Dar, Gheorghe Sarău, între 1983-1990, își continuă, în paralel, și activitatea de traducător și publicist, de cercetător istoriograf și pe cea de bibliograf, publicând mostre de proză scurtă umoristică în revista brașoveană “Astra” (traduse din autori bulgari, sovietici, unguri), în alte publicaţii (“Almanahul Flacăra”, “Facăra Rebus” etc.), dar și într-un volum comun (“Se căsătoresc dovleceii”, Braşov, 1984, v. p. 66, 67, 110, 148) ș.a. Totodată, Gheorghe Sarău are preocupări și în direcția lingvisticii generale și a istoriografiei literare, publicând numeroase recenzii, însă, important, acesta dovedește preocupări legate și de recuperarea memoriei poetului consătean, Dimitrie Stelaru, realizând și publicând o serie de interviuri cu membrii familiei poetului. Preocupările sale publiciste și științifice și-au găsit găzduire în publicații, precum: „Astra”, “Urzica”, „Steaua”, “Flacăra”, “Suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului” (SLAST), “Carul Solar”, “Pagini teleormănene”, “Manuscriptum”, „Revue Roumaine de Linguistique”, Limbă și Literatură”, “Romanoslavica”, “Limbile moderne în școală” etc. Între 1 mai 1990 - 31 august 2018, Gheorghe Sarău lucrează în Ministerul Educației Naţionale - mai întâi, la Direcția Relații Internaționale (între mai 1990 - mai 1998, ca referent și inspector pentru relații internaționale bilaterale în învățământ, fiind, totdată, și metodist al ministerului, la nivel național, pentru limba rromani) – apoi, în Direcția Minorități (între mai 1998 - august 2018), unde Gheorghe Sarău a ocupat funcția de consilier pentru limba rromani și rromi. Din 1992 și până în 2022, Gheorghe Sarău este profesor universitar doctor la secția de limba și literatura rromani a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București (din 2021 – profesor emerit), activând 26 de ani simultan cu funcția din MEN (1990-2018). De remarcat, debutul editorial are loc în 28 aprilie 1992, Gheorghe Sarău tipărind primul dicționar rrom din România (v. Mic dicționar rom-român, București: Kriterion, 176 p., cu Morfologia dialectului vlah de varietate românească al limbii romaní. Schiţă, p. 25-81). De asemenea, Gheorghe Sarău nu-și neglijează pregătirea de lingvistică generală, și, în paralel cu activitățile arătate mai sus, urmează, între 1992-1998, la aceeași universitate bucureșteană, sub îndrumarea prof. univ. dr. Lucia Wald, stagiul de doctorat în domeniul indo-europenisticii, obținând titlul de doctor în filologie, în 28 septembrie 1998, cu o temă consacrată dialectului rromilor spoitori din Oltenița. E de remarcat și faptul că Gheorghe Sarău introduce studiul acestei limbi, din 22 octombrie 1992, la facultatea pe care o urmase ca student, performanță în învățământul superior românesc și a treia pe plan mondial, din perspectivă cronologică, predând, inițial, un curs facultativ (1992-1997), apoi extinzându-l, din 1997, la nivel de specializare. De arătat că, simultan cu cele două poziții profesionale, în intervalul iulie 1997 - 31 decembrie 2001, Gheorghe Sarău este redactor (iulie 1997), redactor şef-adjunct (sept. 1997-1998) și redactor şef (1999-2001) al revistei lunare a Partidei Romilor “Pro Europa”, “Asul de treflă”. În domeniul universitar, Gheorghe Sarău parcurge toate treptele afirmării (lect. dr., în 1998), conferențiar dr. (în 1999), profesor dr. (în 2009). Cum s-a văzut mai sus, din luna mai 1998 și până în 31 august 2018, Gheorghe Sarău a activat în Direcția Minorități a Ministerului Educației, unde a gestionat problematica predării limbii rromani și a școlarizării rromilor, la nivel preuniversitar și universitar. De la 1 septembrie 2018, Gheorghe Sarău a optat să fie doar cadru didactic, continuându-și activitatea la secția de limba și literatura rromani din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Din 2019, pe Gheorghe Sarău îl regăsim, de asemenea, între redactorii revistei “Vatra veche” din Târgu Mureș, iar din martie 2020 este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. De la debutul său publicistic din anul 1982, ca student, de la cel editorial, din anul 1992, Gheorghe Sarău – dincolo de multiplele activități și profesii exercitate – a publicat în mod consecvent în reviste și la diferite edituri, fiind, în aceste patru decenii, autorul unui număr de peste 170 de volume (majoritatea în domeniul rrom, dar 15 dintre acestea fac obiectul domeniului cultural românesc), dintre care: 65 ca autor unic, 50 în calitate de co-autor, 55 - îngrijitor ediție, prefațator, traducător, coordonator de volume cu mai mult de doi autori etc. Acestora se adaugă peste 300 de prezențe ale lui Gheorghe Sarău - în ziare, reviste, ediții jubiliare, volume comune, volume ale unor reuniuni, volume omagiale etc., din țară și din străinătate - cu semnalări, relatări, recenzii, prezentări, articole, studii, bibliografii etc., respectiv, cu numeroase citări și menționări din lucrările sale – așa cum se desprinde lesne din lucrarea “Gheorghe Sarău, “Finis coronat opus”. Bibliografie cu repere din viața și activitatea autorului. Prefață: Nicolae Băciuț, Târgu Mureș: Editura “Vatra Veche”, 2018, 384 p., ISBN: 978-606-8785-59-2 [cu fotografia color a autorului făcută la New Delhi, în 2016]. Pe lângă activitatea lui de prolific autor, co-autor, menționăm alte câteva repere pe care le extragem dintr-o Fișă emblematică a rezultatelor și activităților întreprinse de Gheorghe Sarău: autorul primului dicţionar din domeniul limbii rromani publicat în România (Mic dicţionar rom-român, Bucureşti: Editura Kriterion, 1992, 176 p. [cu o schiţă a Morfologiei dialectului vlah de varietate românească al limbii romani, p. 25-81]; autorul primului manual de limbă romani (Limba rromani (țigănească). Pentru clasele de învăţători rromi ale Şcolilor normale/ Liceelor Pedagogice (Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., l994, 240 p.); autorul primei culegeri de texte rrome (Culegere de texte în limba rromani (clasele a II-a -a IV-a), Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 1995, 188 p.; lucrarea reuneşte texte folclorice rrome şi culte ale autorilor rromi din toată lumea); autorul primelor programe (curricula) pentru studiul limbii rromani: al programelor pentru elevii Şcolilor normale/ Liceelor Pedagogice (1991), al programei de rromani pentru elevii cl. I-cl. a XIII-a (1992); autorul programei de limba rromani pentru componenta de rromani din cadrul Facultății de Limbi şi Literaturi Străine (1992); autorul programelor pentru A şi B al Secţiei de Rromani (1997, 1998, 1999 etc.); iniţiatorul primului Curs universitar de limba rromani din învăţământul superior românesc în cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, cu începere din anul univ. 1992/ 1993, în regim de curs facultativ (22 octombrie 1992); inițiatorul secţiei de indianistică, ca specializare B, începând din anul universitar l996/ 1997, în cadrul căreia (la propunerea scrisă a lui Gheorghe Sarău) se reia (în noua formulă) studiul limbii hindi (ce fusese întrerupt răstimp de doi ani). Cu începere din anul univ. 1997/1998, se înfiinţează - în uma demersurilor lui Gheorghe Sarău - secţia B. Indianistică (hindi-rromani), în cadrul căreia acesta asigură orele de limbă rromani (din octombrie 1997). În continuare, tot la iniţiativa sa și în urma dosarului pregătit de acesta, este înfiinţată şi acreditată provizoriu B. secţia de limbă şi literatură rromani, cu începere din anul univ. 1998/1999, în cadrul Facultăţilor de Litere şi de Limbi şi Literaturi Străine, cu revalidări succesive (din an univ. 2005/ 2006 – secție A. Limbă şi literatură rromani); primul doctor cu o teză de doctorat dedicată limbii rromani (elaborată între 1992-1998 și susținută în 28 septembrie 1998); iniţiatorul şi organizatorul primului Curs naţional de vară pentru limba rromani (Satu Mare, 1999); iniţiatorul înființării corpului de inspectori pentru școlarizarea rromilor, la nivelul fiecărui inspectorat școlar județean, cu începere din 1999, alături de ministrul Andrei Marga; iniţiatorul specializării ID institutori – profesori de limba rromani, destinată studenţilor rromi, la CREDIS - Colegiul de Învăţământ Deschis la Distanţă în cadrul Universităţii Bucureşti; profesor coordonator al specializării limbă şi literatură rromani cu începere din anul univ. 1998/ 1999; membru activ în "Grupul de Cercetări şi Acţiuni în Lingvistica Romani" al Comunităţii Europene, coordonat de Centrul de Studii Rrome din cadrul Universităţii Sorbona - Paris şi de Fundaţia "Rromani Baxt" din Franţa, participând, în calitate de co-autor, în perioada 1991-1998, la elaborarea lucrărilor de limbă rromani editate pentru uzul preşcolarilor, elevilor şi studenţilor; activitate de consultant ştiinţific în probleme de limbă rromani (îndeosebi în profil editorial) – 1993 – 2010; iniţiatorul şi coordonatorul Grupului Român de Cercetări şi Acţiuni în Lingvistica Rromani și Indianistică (ce a funcţionat ad-hoc din anul 1993; constituit legal la data de 15 ianuarie 1998, iar din data de 18 mai 1998 având personalitate juridică; coordonator între 1998-2001, apoi Gheorghe Sarău fiind doar membru al Grupului); membru în Subcomitetul interministerial pentru rromi (S.I.R.) de pe lângă Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale din Guvernul României (din mai 1998 – până la încheierea mandatului S.I.R., în 25 aprilie 2001); consultant independent în domeniul limbii rromani şi al şcolarizării rromilor la Fundaţia pentru o Societate Deschisă - Filiala Cluj Napoca (din mai 1999), devenită din anul 2000 Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi (C.R.C.R.), respectiv, al CEDU 2000+ (Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti); membru fondator al Asociaţiei pentru educaţia rromilor "Khetanes" ["Împreună"], constiuită în august 1999, la Satu Mare, reconfirmată la Bucureşti în 17 noiembrie 1999, cu personalitate juridică din anul 2000 (H.J. nr. 21/ 28.IV.2000); organizatorul Cabinetului de limbă rromani şi indianistică şi al bibliotecii de indianistică, sala 31, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine - Universitatea Bucureşti, str. Pitar Moş nr. 7-13, et. 2, Bucureşti (cu începere din anul univ. 2000 /2001); Iniţiatorul programului-pilot, în anul 2001, pentru “Grădiniţele estivale premergătoare clasei I” (MEN, Reprezentanţa UNICEF, Romani CRISS şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei), structură novatoare ce avea să fie preluată de reţeaua şcolară, cu începere din anul 2002; autor al primului Calendar cultural rrom, cu destinație școlară, extins apoi la nivelul întregii societăți (din 2006); iniţiatorul şi mobilizatorul factorilor necesari în scopul pictării pentru prima dataă într-o biserică ortodoxă şi într-o biserică din ţările estice şi central europene a Sfintei Sara, patroana religioasă a rromilor (în Biserica din loc. Segarcea Vale, Teleorman) - 2006; Iniţiatorul şi managerul (22 luni) al programului FSE “Toţi la grădiniţă, Toţi în clasa I !” (dec. 2007- 16 octombrie 2009); inițiatorul unor programe de formare destinate limbii rromani și aspectelor educaționale rrome derulate între 2009-2018 (în medie, câte 10/ an); inițiatorul și moderatorul a 65 de e-groupuri profesionale (studenți, profesori, metodiști, inspectori, directori, ONG-uri etc.) din țară și din străinătate în profilul limbii rromani și al școlarizării rromilor (1999-2018); organizatorul și coordonatorul, la nivel național, între 2012-2018, al Concursului naţional de creaţie literară în limba rromani “Ștefan Fuli”, cât și prezidarea tuturor edițiilor anuale ca președinte al Comisiei naționale de evaluare, alături de președintele onorific, scriitorul Nicolae Băciuț; organizatorul și coordonatorul a patru ediţii ale Olimpiadei internaţionale de limba rromani (2013-2016), asigurând inclusiv funcția de președinte al Comisiei internaționale de evaluare; donator de tipărituri în domeniul rrom din biblioteca personală către mai multe instituții: Biblioteca Centrală Universitară din București și filialele sale (ca “Fondul Rrom – Colecția Gheorghe Sarău”), ISPMN din Cluj Napoca (reviste și ziare), Biblioteca Facultății de Litere București (cărți, cursuri universitare, manuale), Biblioteca Metropolitană București (CD-uri rrome), Biblioteca Municipală Roșiorii de Vede (cărți rrome), Biblioteca Comunei Segarcea Vale și Muzeului Comunei Segarcea Vale (cărțile scriitorilor locali), Școala Gimnazială Slobozia Bradului – Vrancea (colecția de 133 afișe pe tematică rromă), Liceului Danubius din Tulcea (colecție de 60 de desene pe tematică rromă) etc etc.; iniţiatorul şi mobilizatorul factorilor locali pentru înființarea și dotarea Muzeului Localității Segarcea Vale (inaugurat pe 1 iunie 2018), cât și pentru demersurile de acreditare provizorie a acestuia (Ministerul Culturii, iunie 2020); inițiatorul și co-organizatorul Muzeului Localității Segarcea Vale, cât și donatorul fondului muzeistic esențial necesar deschiderii acestui Muzeu în ziua de 1 iunie 2018; documentarea, elaborarea și dezvelirea unor plăci memoriale pe imobilele și în locurile în care s-au născut, au trăit și creat scriitori și artiști din spațiul geografic teleormănean: la Turnu Măgurele (Dimitrie Stelaru, Hortensia Papadat Bengescu, Hariclea Darclée, Gherase Dendrino, Florian Cristescu) și la Segarcea Vale (la casa natală a lui Dimitrie Stelaru) etc.; v. și alte date în: C.V.S. 1996 – 606-607; C.V.S. 2005 – 428-430; B. Gh. P. 2018 – 119-120; Gh. B. 2018 – 188; Gheorghe Sarău, “Finis coronat opus”. Bibliografie cu repere din viața și activitatea autorului (Prefață: Nicolae Băciuț, Târgu Mureș: Editura “Vatra Veche”, 2018, 384 p.; cu fotografia color a autorului făcută la New Delhi, în 2016); C.V.S. 2021 – 33, 48, 197, 320, 377, 378, 388, 484-497, 490, 493-497, 517, 524, 525, 535, 598, 614.
SURSA: Gheorghe Sarau | Facebook
0 Comentarii