Îmi
asum cu drag riscurile actualului demers, de natură cât se poate de
delicată de a vorbi, în mare, măcar, despre istoria realizărilor
Filarmonicii brăilene „Lyra – George Cavadia”, de la 31 mai 2016
încoace. Impresii, păreri, consideraţii,
presupuneri, polemici, mai mult sau mai puţin subiective, s-au
înregistrat în toţi aceşti ani. Important însă este faptul că în cei 8
ani scurşi, Filarmonica brăileană a acumulat suficient capital de
prestigiu cultural, unanim apreciat, la nivelul întregii ţări.
Este o instituţie de artă, sub autoritatea Consiliului
Judeţean Brăila, o instituţie ce promovează constant creaţii de
autentică valoare, din literatura muzicală românească sau universală,
promovează excelenţa în arta interpretativă, organizând lunar concerte
şi recitaluri, cu nume şi formaţii camerale cunoscute, dar şi cu
debutanţi în lumea artistică muzicală. Au
fost luate atâtea iniţiative ce au schimbat în bine viaţa culturală a
oraşului nostru, ce-au adus un plus de valoare ridicând mult prestigiul
acestei instituţii, şi nu merită a fi păstrate într-un con de umbră. Din
contra! Filarmonica „Lyra – George Cavadia” se poate înscrie cu litere
mari printre instituţiile care, la urma urmei oferă servicii culturale
nu numai „elitei”, care după cum se constată cu mare bucurie, de altfel,
este din ce în ce mai numeroasă la Brăila. Filarmonica
„Lyra – George Cavadia” este parte din istoria acestei zone atât de
bogată în nume ce şi-au lăsat amprenta în viaţa culturală a ţării.
La 31 mai 2024, este ziua ei, a Filarmonicii brăilene! Este
un moment de mare sărbătoare, este un eveniment ce trebuie marcat prin
bucurie împărtăşită. Cel puţin, aşa percep eu această zi. Şi nu numai
eu, ci tot alaiul de melomani ce vin în sălile de concert (Casa
Tineretului sau cocheta sală din sediul Filarmonicii).
Câştigul cel mare al Filarmonicii brăilene constă în primul
rând în înfiinţarea Orchestrei de cameră „George Cavadia”, apoi a
formaţiilor camerale (cvintet, sextet, grup vocal-cameral) cât și a
colaborării cu celelalte instituţii culturale din oraş (Liceul de Arte
„Hariclea Darclée”, Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu”, Muzeul
Carol I) sau din ţară (Teatrul de Operă şi Operetă „Nae Leonard”
Galaţi, Filarmonicile din Braşov, Cluj, Bucureşti, Iaşi). Stagiunile
muzicale au abundat în toată această perioadă de concerte, recitaluri,
deplasări în judeţ sau în ţară. Pe scena Filarmonicii s-au perindat
dirijori consacrați, grupuri camerale de înaltă ţinută artistică, tineri
debutanţi, nume sonore în arta interpretativă (Alexandru Tomescu,
Viniciu Moroianu, Lucian Moraru, Radu Mihai Ropotan, Gabriel Croitoru,
Simina Croitoru, Ştefan Cazacu, Florin Ionescu Galaţi, Ioana Maria
Lupaşcu, Sânziana Mircea, Alexandru Burcă, Laurenţiu Sima, Carmen
Topciu, Florentina Soare, Aurelian Băcan, etc.)
Asta şi pentru că directorul Filarmonicii, col. (r) Petrea Gogu, un
adept al strategiilor pe termen lung, a trasat linia câştigătoare a
acestei onorabile instituţii, ghidându-se poate, după înţeleptul
principiu, conform căruia dacă stagiunea tot începe întotdeauna toamna,
când poate „plouă” prea mult, „nu-i suficientă doar o umbrelă”. Încerci
să te gândeşti chiar şi la o Arcă....aşa cum a făcut-o cândva,
cineva...salvând omenirea... Şi, s-a gândit
bine managerul Filarmonicii, pentru că nimeni nu mai poate contesta
standardul ridicat al acestei instituții, nici valoarea „Festivalului
Naţional al Muzicii de Cameră – SUBITO”, aflat în toamnă la cea de-a
III-a ediţie şi devenit un adevărat „pol de interes” pentru formațiile
camerale din ţară. Am credinţa că, după un
alt şir de ani, Brăila se va număra printre centrele culturale de maximă
importanţă din România, viaţa muzicală din această parte de ţară va fi
înfloritoare şi nimeni nu va mai putea nega faptul că, doar ea, „MUZICA,
are puterea de a metamorfoza spatii şi de a construi adevărate
catedrale sonore”. La mulţi ani, dragă Filarmonică brăileană!
0 Comentarii