La 8 octombrie 2017 a trecut la cele veșnice cel care a fost Mircea Ilie Dragnea, cunoscut de apropiați cu numele de Țuțu, profesor de română, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România

- Valeriu Ion GĂGIULESCU, Virgil ANDRONESCU -

Era născut la 20 iulie 1941 în comuna Ciolănești- Teleorman. Tatăl său a fost Emil Dragnea ( poreclit Patrocle ) un apreciat profesor de istorie, fost elev al marelui Nicolae Iorga, iar mama, Olga Dragnea, era profesoară de matematici. Mediul intelectual în care a apărut, a crescut și s-a educat poate fi completat și de împrejurarea că atât bunicul patern cât și cel matern au fost preoți, ceea ce, evident, a contribuit la formarea caracterului lui Țuțu . Prin 1944 familia s-a mutat în Turnu Măgurele, unde s-a stabilit definitiv. După absolvirea școlii elementare și a Liceului ( actualul Colegiu Național Unirea ) urmează cursurile Universității din București, Facultatea de Filologie, unde a fost remarcat chiar de mentorul său, George Călinescu! Apoi a urmat o carieră de peste patru decenii la Catedră! Unde nu a făcut rabat la CARTE! L-am avut profesor și știu cât de exigent era și cât de drept la notare. A fost descoperitorul meu, apoi mentor în ale scrisului, și cel care m-a publicat pentru prima oară în Gazeta literară ECOURI DUNĂRENE ( prin 1988-1989 ) a fostului Lice de chimie Nr.1 din Turnu Măgurele. În ultimii opt ani, de câte ori ajungeam în localitatea natală, îl vizitam și savuram împreună discuții pe teme diverse, dar și excepționala dulceașă de cireșe amare- făcută de dumnealui, împreună cu păhărelul de vișinată. Țuțu Dragnea a fost și va rămâne în memoria mea un mare caracter, un profesor exigent, uneori dur, și cu darul pedagogiei. Îmi amintesc cu multă plăcere de cele șapte dimineți petrecute alături de dânsul. în anul 2005 pe când lucram în radio, și realizam un amplu interviu ( pe viu ) despre istoria orașului Turnu Măgurele. Omul, profesorul și scriitorul Mircea Dragnea fiind un model demn de urmat pentru mine cât și pentru mulți dintre ccei care i-au fost colegi și mai ales elevi! https://romaniamereuabsenta.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-mircea-dragnea-virgil.html . Niciodată credința în bunul Dumnezeu nu l-a părăsit și nici crezul că încă se mai poate face literatură de bună calitate. Fiind o natură deosebit de dinamică și înzestrat cu o sănătate de fier, în paralel, Țuțu era arbitru de fotbal, membru al Teatrului de Amatori, profesor de steno-dactilografie, filatelist de forță, ghid amator pentru excursii montane...etc...etc. Marea lui dragoste a fost, însă, Marea Neagră. Timp de 40 de ani n-a lipsit niciodată de la întâlnirea cu Valul, trei săptămâni anual, începând cu 15 iulie ! Iar încununarea talentelor sale a venit din momentul în care s-a decis să-și pună  condeiul la încercare. A publicat cel puțin 26 de volume de proză. A început prin a actualiza Monografia Orașului Turnu Măgurele, începută de tatăl său, apoi a trecut la Amintiri, rezultând cele mai sincere, sensibile și emoționale descrieri ale etapelor vieții: copilăria, adolescența, studenția și pasiunea pentru Teatru. În fine, devenind un fel de Simenon local, a scris vreo 15 cărți polițiste, substituind pe Maigret cu Dobrescu! A scris și trei romane de dragoste cât și vreo două cu tentă psihologică. Pe masa lui de lucru a rămas neterminată ( ajunsese la peste 1.000 de pagini ! ) Istoria Clubului Steaua, lucrare despre care povestea că ar fi urmat să fie editată cu ajutorul lui Gigi Becali! A suferit o intervenție chirurgicală care l-a afectat teribil. Mai ales pentru că nu îi mai era permis să intre în apă! Nici să nu se prea arate femeilor! A suferit, stoic, și s-a stins cu regretul că i-au rămas încă multe de făcut! Numele lui va fi dus înainte de fiul său, Dan, medic veterinar, stabilit în Madrid și de fiica sa, Lorena, absolventă de Drept! Cunoscuților, colegilor, amicilor și puținilor prieteni le va rămâne Dorul de Țuțu! Dumnezeu să-l odihnească!