Câțiva profesori, scriitori, Maestrul Băciuț, prof. univ. dr. Gheorghe Sarău, poeta Marilena Apostu Rodian la mormântul Poetului Rodian Drăgoi, trecut Dincolo, acum
6 luni, la Galați. Versuri recitate din ultimul volum al poetului (Tata, Minodora și trandafirul, București: eLiteratura, 2017). Poetul și ziaristul Rodian Drăgoi s-a născut la 1 februarie 1951, în Segarcea Vale, din părinții Marin Drăgoi (v. locul casei la capătul străzii Dimitrie Stelaru) și Maria Drăgoi (Maria Vătrai, pe numele de fată, din Lița). În scurt timp, tatăl viitorului poet fiind milițian, familia sa s-a mutat în comuna limitrofă, Lița, unde copilul Rodian Drăgoi urmează primele două clase primare (1958-1960), apoi clasele a III-a și a IV-a sunt parcurse în localitatea argeșeană Rociu (1960-1962), după care, clasa a V-a este absolvită tot în Argeș, la Costești (1962-1963), după cum tatăl său avea post. Rodian Drăgoi revine în “matca” teleormăneană, la Lița, și urmează și celelalte trei clase gimnaziale (a VI-a – a VIII-a), între 1963-1966. Debutul în presă, cu versuri, s-a produs repede, în martie 1967, când publică în revista băcăuană “Ateneu”.
Rodian Drăgoi merge pentru doi ani de zile la Liceul Teoretic ”Unirea” din Turnu Măgurele (1968-1970), după care, probabil, își satisface serviciul militar. Este, totuși, prezent în antologii de poezie, alături de alți confrați (v. 1969, Alexandria-“Glasurile câmpiei”; 1972, Alexandria – “Idealuri”), iar între anii 1973-1974 îl regăsim ca președinte al cenaclului literar “Dimitrie Stelaru” de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Turnu Măgurele. De fapt, aici, la Turnu Măgurele, se formează ca poet. În vara anului 1974, poetul vine în București, locuind într-un bloc din cartierul Berceni.
În primul deceniu al contextului bucureștean (1974-1984), Rodian Drăgoi este inclus în antologia de versuri “Catarge” (1978, București), este președintele cenaclului literar “Constelația lirei” (între 1979-1980, găzduit de Ateneul Tineretului București), are loc debutul său editorial, cu premiul de debut pe anul 1979, cu ciclul de versuri “Tulbure ninsoare”, inclus în volumul “Caietul debutanților 1979” și apărut mai târziu la Editura Albatros, în 1981), își reia, tot aici, studiile la Liceul de Filologie – Istorie “Ion Creangă” din București (1979-1982), primește, de asemenea, în anul 1982, “Premiul pentru poezie al revistei Luceafărul” și, nu în ultim rând, conduce cenaclul literar “Dialog” (1982-1983, din cadrul Clubului Sindicatelor în Construcții din București). Dar, poate, cea mai mare realizare din acest prim deceniu bucureștean al său este apariția, în anul 1984, a volumului “Către iarnă”, cu o postfață a poetului Ion Gheorghe (București: Albatros, 84 p.).
În ansamblu, din anul 1981 - după ce poetul fusese inclus în volumul apărut la Editura Albatros (v. “Caietul debutanților 1979”, publicat în 1981) – și până în anul 1984, poetul Rodian Drăgoi intră în atenția revistelor literare reprezentative și a rubricilor de critică literară, beneficiind de referirile de specialitate ale unor critici, istoriografi literari, scriitori, ca, de ex.: Nicolae Manolescu, George Alboiu, Eugen Barbu, Voicu Bugariu, Cezar Ivănescu, Victor Niță, Alexandru Condeescu, Laurențiu Ulici ș.a., de aprecierile altora, ca: Ovidiu Genaru, Ana Blandiana, Radu Cârneci, Dan Cristea ș.a.
Perioada 1985-1989 constituie o etapă de statornicire creativă, deși mai puțin vizibilă. Totuși, în anul 1986, volumul pe care îl publicase Rodian Drăgoi în anul 1984, Către iarnă (București: Albatros, 84 p., cu o postfață dăruită de poetul Ion Gheorghe), avea să-i aducă poetului o nouă recunoaștere, “Premiul U.T.C. pentru poezie”. Tot în acest an, din creația sa sunt incluse mostre poetice în antologia “Cântecul Patriei” (București, 1986), iar Rodian Drăgoi, deși mai greu în apusul comunist, continuă să publice în paginile revistelor, să fie în atenția confraților (v. consăteanul său, Ion Segărceanu, Rădăcinile sunt dulci, “Contemporanul”, 10 (2207), 3 mar. 1989, p.5).
După Decembrie 1989, poetul Rodian Drăgoi reintră, ca și ceilalți confrați întru literatură, pe de o parte, într-o eră de normalitate, fiind – în perioada 1990-1997 - redactor, secretar de redacție, secretar general de redacție, redactor șef, șef secție etc. la peste zece publicații bucureștene, și - pe de alta - și de amărăciune, căci în proaspăta lume “liberă“, exact în anul 1990, i se retrage volumul Fereastra secretă de la editura la care debutase, Editura Albatros. Poetul a reușit, totuși, să obțină și să păstreze un unic exemplar, ca dovadă.
După un alt deceniu (1990-2000), poetul Rodian Drăgoi revine editorial și, în anul 2001, îi apare volumul de versuri Fotografia absenței mele (București: Editura “Amurg sentimental”, 2001, 94 p.), iar peste un an devine membru al Uniunii Scriitorilor din România (2002). Brusc, din 2001 și până în 2005, volumul Fotografia absenței mele reînvie atenția criticii, acordându-i-se atenția și respectul cuvenit, prin recenziile și semnalările făcute de critici, istoriografi literari, scriitori și confrați ziariști, ca, de pildă: Constant Călinescu, Ion Machidon, Valeriu Filimon, Nicolae Sinești, Nicolae Rotaru, Florin Burtan, Eugen Cojocaru, Domnița Neaga, Toma Grigorie, Victoria Milescu, Cornel Paiu, Cristina Roxana-Roșu, N. Georgescu, Lucian Gruia, Aureliu Goci, Horia Gârbea, Mihai Antonescu, Florentin Popescu, N. Georgescu, Constantin Stan, Ana Dobre, Corina Sandu, Șt. Vida etc. etc.
Dar poetul Rodian Drăgoi merge mai departe și publică volume de poezie, precum: Poeme de trecere (București: Editura Deliana, 2006) și Lumină de mireasă (București: Editura Muzeul Literaturii Române, 2007, antologie cu o prefață de Marian Drăghici şi cu o postfaţă a Constanţei Buzea), ultimul volum recenzat de mai mulți critici, dintre care îl menționăm pe prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, care conchide: “În faţa minimalismului în floare, gălăgios-ofensiv şi productiv, Rodian Drăgoi – ca actant poetic – se furişează, sfios, în culise; de acolo însă, la anumite intervale, ne trimite semnale lirice luminate de har” (v. Recuperări (I): ,,Cazul” Rodian Drăgoi, în ,,Convorbiri literare”, nr. 5 (173), mai 2010, pag. 62). De remarcat și faptul că, în decursul vremii, unele dintre poeziile poetului au fost traduse și incluse în unele antologii şi publicaţii în limbile albaneză, engleză, franceză, maghiară, sârbă ș.a., iar opera sa a fost din nou răsplătită prin premiile “Antares” (2007), “Caligraf” (2008 și 2015).
În 2010, poetul Rodian Drăgoi se cunoaște cu admiratoarea sa, bibliotecara și poeta Marilena Apostu, din Galați, unde poetul avea să se mute în ultimii ani de viață și să moară.
Ultimul volum publicat de poet a fost lansat la Târgul de carte “Gaudeamus”, în luna decembrie 2017 (în absența sa, fiind bolnav și locuind la Galați), dar a fost de față, în calitate de consătean invitat de poet, Gheorghe Sarău. Este vorba de volumul Tata, Minodora și trandafirul (București: eLiteratura, 2017), prezentat de Florentin Popescu.
Sănătatea extrem de șubredă l-a ținut pe poet mult timp în spital pe parcursul anului 2018, îngrijindu-se de el poeta Marilena Apostu Rodian. După o aparentă stare bună, poetul avea să se mute din această lume, vineri, 9 noiembrie 2018, fiind înmormântat, la Galați, în ziua de 12 noiembrie 2018, în Cimitirul “Eternitatea”, zis „Ghiţă Vasiliu”. Stelaru, căruia Rodian Drăgoi îi trimisese o scrisoare prevestitoare în urmă cu 11 ani, se va fi bucurat poate la întâlnirea lor, Dincolo.
Scrisoare către Dimitrie Stelaru
de Rodian Drăgoi
De mii de ani nu ţi-am mai scris, Dumitre,
cenuşa dintre noi a dat în floare
îţi scriu acum şi ştiu c-o să mă ierţi
sunt străbătut de-o rană călătoare
În primul deceniu al contextului bucureștean (1974-1984), Rodian Drăgoi este inclus în antologia de versuri “Catarge” (1978, București), este președintele cenaclului literar “Constelația lirei” (între 1979-1980, găzduit de Ateneul Tineretului București), are loc debutul său editorial, cu premiul de debut pe anul 1979, cu ciclul de versuri “Tulbure ninsoare”, inclus în volumul “Caietul debutanților 1979” și apărut mai târziu la Editura Albatros, în 1981), își reia, tot aici, studiile la Liceul de Filologie – Istorie “Ion Creangă” din București (1979-1982), primește, de asemenea, în anul 1982, “Premiul pentru poezie al revistei Luceafărul” și, nu în ultim rând, conduce cenaclul literar “Dialog” (1982-1983, din cadrul Clubului Sindicatelor în Construcții din București). Dar, poate, cea mai mare realizare din acest prim deceniu bucureștean al său este apariția, în anul 1984, a volumului “Către iarnă”, cu o postfață a poetului Ion Gheorghe (București: Albatros, 84 p.).
În ansamblu, din anul 1981 - după ce poetul fusese inclus în volumul apărut la Editura Albatros (v. “Caietul debutanților 1979”, publicat în 1981) – și până în anul 1984, poetul Rodian Drăgoi intră în atenția revistelor literare reprezentative și a rubricilor de critică literară, beneficiind de referirile de specialitate ale unor critici, istoriografi literari, scriitori, ca, de ex.: Nicolae Manolescu, George Alboiu, Eugen Barbu, Voicu Bugariu, Cezar Ivănescu, Victor Niță, Alexandru Condeescu, Laurențiu Ulici ș.a., de aprecierile altora, ca: Ovidiu Genaru, Ana Blandiana, Radu Cârneci, Dan Cristea ș.a.
Perioada 1985-1989 constituie o etapă de statornicire creativă, deși mai puțin vizibilă. Totuși, în anul 1986, volumul pe care îl publicase Rodian Drăgoi în anul 1984, Către iarnă (București: Albatros, 84 p., cu o postfață dăruită de poetul Ion Gheorghe), avea să-i aducă poetului o nouă recunoaștere, “Premiul U.T.C. pentru poezie”. Tot în acest an, din creația sa sunt incluse mostre poetice în antologia “Cântecul Patriei” (București, 1986), iar Rodian Drăgoi, deși mai greu în apusul comunist, continuă să publice în paginile revistelor, să fie în atenția confraților (v. consăteanul său, Ion Segărceanu, Rădăcinile sunt dulci, “Contemporanul”, 10 (2207), 3 mar. 1989, p.5).
După Decembrie 1989, poetul Rodian Drăgoi reintră, ca și ceilalți confrați întru literatură, pe de o parte, într-o eră de normalitate, fiind – în perioada 1990-1997 - redactor, secretar de redacție, secretar general de redacție, redactor șef, șef secție etc. la peste zece publicații bucureștene, și - pe de alta - și de amărăciune, căci în proaspăta lume “liberă“, exact în anul 1990, i se retrage volumul Fereastra secretă de la editura la care debutase, Editura Albatros. Poetul a reușit, totuși, să obțină și să păstreze un unic exemplar, ca dovadă.
După un alt deceniu (1990-2000), poetul Rodian Drăgoi revine editorial și, în anul 2001, îi apare volumul de versuri Fotografia absenței mele (București: Editura “Amurg sentimental”, 2001, 94 p.), iar peste un an devine membru al Uniunii Scriitorilor din România (2002). Brusc, din 2001 și până în 2005, volumul Fotografia absenței mele reînvie atenția criticii, acordându-i-se atenția și respectul cuvenit, prin recenziile și semnalările făcute de critici, istoriografi literari, scriitori și confrați ziariști, ca, de pildă: Constant Călinescu, Ion Machidon, Valeriu Filimon, Nicolae Sinești, Nicolae Rotaru, Florin Burtan, Eugen Cojocaru, Domnița Neaga, Toma Grigorie, Victoria Milescu, Cornel Paiu, Cristina Roxana-Roșu, N. Georgescu, Lucian Gruia, Aureliu Goci, Horia Gârbea, Mihai Antonescu, Florentin Popescu, N. Georgescu, Constantin Stan, Ana Dobre, Corina Sandu, Șt. Vida etc. etc.
Dar poetul Rodian Drăgoi merge mai departe și publică volume de poezie, precum: Poeme de trecere (București: Editura Deliana, 2006) și Lumină de mireasă (București: Editura Muzeul Literaturii Române, 2007, antologie cu o prefață de Marian Drăghici şi cu o postfaţă a Constanţei Buzea), ultimul volum recenzat de mai mulți critici, dintre care îl menționăm pe prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, care conchide: “În faţa minimalismului în floare, gălăgios-ofensiv şi productiv, Rodian Drăgoi – ca actant poetic – se furişează, sfios, în culise; de acolo însă, la anumite intervale, ne trimite semnale lirice luminate de har” (v. Recuperări (I): ,,Cazul” Rodian Drăgoi, în ,,Convorbiri literare”, nr. 5 (173), mai 2010, pag. 62). De remarcat și faptul că, în decursul vremii, unele dintre poeziile poetului au fost traduse și incluse în unele antologii şi publicaţii în limbile albaneză, engleză, franceză, maghiară, sârbă ș.a., iar opera sa a fost din nou răsplătită prin premiile “Antares” (2007), “Caligraf” (2008 și 2015).
În 2010, poetul Rodian Drăgoi se cunoaște cu admiratoarea sa, bibliotecara și poeta Marilena Apostu, din Galați, unde poetul avea să se mute în ultimii ani de viață și să moară.
Ultimul volum publicat de poet a fost lansat la Târgul de carte “Gaudeamus”, în luna decembrie 2017 (în absența sa, fiind bolnav și locuind la Galați), dar a fost de față, în calitate de consătean invitat de poet, Gheorghe Sarău. Este vorba de volumul Tata, Minodora și trandafirul (București: eLiteratura, 2017), prezentat de Florentin Popescu.
Sănătatea extrem de șubredă l-a ținut pe poet mult timp în spital pe parcursul anului 2018, îngrijindu-se de el poeta Marilena Apostu Rodian. După o aparentă stare bună, poetul avea să se mute din această lume, vineri, 9 noiembrie 2018, fiind înmormântat, la Galați, în ziua de 12 noiembrie 2018, în Cimitirul “Eternitatea”, zis „Ghiţă Vasiliu”. Stelaru, căruia Rodian Drăgoi îi trimisese o scrisoare prevestitoare în urmă cu 11 ani, se va fi bucurat poate la întâlnirea lor, Dincolo.
Scrisoare către Dimitrie Stelaru
de Rodian Drăgoi
De mii de ani nu ţi-am mai scris, Dumitre,
cenuşa dintre noi a dat în floare
îţi scriu acum şi ştiu c-o să mă ierţi
sunt străbătut de-o rană călătoare
de când te-ai dus m-am înnoptat şi-aud
cum te caută planetele pe care ai trăit
acum e primăvară, vin mugurii pe jos
spre satele pe care le-ai iubit
cum te caută planetele pe care ai trăit
acum e primăvară, vin mugurii pe jos
spre satele pe care le-ai iubit
sălbatec ninge-n casa în care te aştept
s-a-ntunecat şi vinul strigându-te duios
mi-e-aşa de frig de parcă tot aş sta
lângă un foc cu flăcările-n jos
s-a-ntunecat şi vinul strigându-te duios
mi-e-aşa de frig de parcă tot aş sta
lângă un foc cu flăcările-n jos
şi umbra mea e leoarcă de sudoare
spre palida ta casă alerg pe-un drum beteag
aş vrea să deschid uşa dar nu mai pot să intru
o namilă de greier s-a aşezat în prag”.
(din vol. Rodian Drăgoi, Lumină de mireasă, București:
Editura Muzeul Literaturii Române, 2007).
Ca ultim eveniment privitor la poet, e de arătat că, vineri, 10 mai 2019, Gheorghe Sarău, Nicolae Băciuț, Marilena Apostu, Lazăr Maricel și câțiva profesori au inițiat, la Galați – în contextul unui concurs național școlar de creație literară – o vizită la mormântul poetului, cu recitări din ultimul volum al său.
spre palida ta casă alerg pe-un drum beteag
aş vrea să deschid uşa dar nu mai pot să intru
o namilă de greier s-a aşezat în prag”.
(din vol. Rodian Drăgoi, Lumină de mireasă, București:
Editura Muzeul Literaturii Române, 2007).
Ca ultim eveniment privitor la poet, e de arătat că, vineri, 10 mai 2019, Gheorghe Sarău, Nicolae Băciuț, Marilena Apostu, Lazăr Maricel și câțiva profesori au inițiat, la Galați – în contextul unui concurs național școlar de creație literară – o vizită la mormântul poetului, cu recitări din ultimul volum al său.
0 Comentarii