Ora Brailei

Ora Brăilei - Virgil Andronescu

Dumitru Vasile Delceanu - profesor de limba și literatura română, poet, prozator, monograf, istoriograf literar și publicist

 - Gheorghe SARAU -


Biografia nr. 56/ 04.03.2022 a lui Dumitru Vasile Delceanu - profesor de limba și literatura română, poet, prozator, monograf, istoriograf literar și publicist (ns. pe 23 martie 1944, în satul Tudor Vladimirescu, com. Salcia, jud. Teleorman – m. pe 13 mai 2021, la Turnu Măgurele), cu studii și activitate la Turnu Măgurele
* Continuăm prezentările incluse în manuscrisul meu, aflat în lucru (Gheorghe Sarău "Dicționar de personalități legate prin studii, profesie sau rudenie de Turnu Măgurele").
** Este vorba de personalități care NU sunt născute în Turnu
Măgurele, dar au trăit aici și AU AVUT CONTRIBUȚII notabile în domeniile lor, cel puțin la nivel județean, național.
***
VASILE DELCEANU, Dumitru (Numele la naștere: Dumitru Vasile) – profesor de limba și literatura română, poet, prozator, monograf, istoriograf literar și publicist (ns. pe 23 martie 1944, în satul Tudor Vladimirescu, com. Salcia, jud. Teleorman – m. pe 13 mai 2021, la Turnu Măgurele). Copilul Dumitru Vasile i-a avut părinți pe Radu și Floarea Vasile (ns. Iancu). A parcurs clasele primare și gimnaziale la Salcia (1950-1957), apoi adolescentul Dumitru Vasile vine la Turnu Măgurele, urmând aici Școala Medie “Unirea” (Liceul ,,Unirea”), între 1957-1961, după care, între 1962-1967, tânărul Dumitru Vasile frecventează Facultatea de Filologie din București. Acum, în 1966, studentul Dumitru Vasile debutează publicistic în revista studențească “Amfiteatru” (poezia “Statuie timpului”, semnând cu pseudonimul “Mitu Delcescu”), iar peste un an, deja ca absolvent de învățământ superior, vine profesor de limba și literatura română, mai întâi, în satul natal (1967-1968), după care revine la Turnu Măgurele, predând la Liceul Agricol (1968-1969), apoi și la Liceul ,,Unirea” (1969-1973). În această perioadă, Dumitru Vasile și soția lui, profesoara Argentina Dumitru (o vreme a predat la Lița), se bucură de nașterea fiului lor Răzvan, pe 1 decembrie 1972. Dar, profesorul Dumitru Vasile se întoarce însă la Liceul Teoretic din Salcia (1973-1978). În 1974, timp de șase luni, Dumitru Vasile își satisface serviciul militar T.R (“termen redus”) prevăzut pentru absolvenții de învățământ superior, la Vânju-Mare, la arma “infanterie”, fiind lăsat la vatră cu gradul de sergent (locțiitor la comanda plutonului, ulterior, în urma concentrărilor, a fost avansat până la gradul de căpitan). Din anul 1978, profesorul Dumitru Vasile reapare la Liceul “Unirea” din Turnu Măgurele (redenumit Liceul de matematică-fizică “Unirea”), unde predă româna, dar, la un moment dat, este și director adjunct cu munca educativă (între anii 1985-1989). În acest răstimp, se înregistrează nu doar debutul său editorial, într-un volum colectiv (Cântec pentru zorii de zi. Caietul debutanților 1983-1985, București: Editura “Albatros”, 1987, 160 p.) - în care îi este introdus grupajul de rondeluri “Între lacrimă și stea” -, dar și debutul editorial de sine stătător, cu două plachete de versuri (v. mai jos!). Este de consemnat faptul că numele său literar deja se încetățenise ca Dumitru Vasile Delceanu, fiind remarcat printre redactorii și autorii care au contribuit la apariția publicației “Pagini Teleormănene” (tipărită ca supliment al Revistei “Argeș”, în perioada 1988-1989). Stan V. Cristea (2021 – 474-475) publică o scrisoare a lui Constantin Salcia către el, datată 7 mai 1989, în care expeditorul (judecând după verdictele lui din mai multe scrisori din acest volum se înfățișa ca un critic destul de “critic”, “acid” (inutil!) și la adresa lui Stelaru chiar!) – lecturând revista “Pagini teleormănene” pe care i-o punea la dispoziție Stan V. Cristea – găsește, totuși, vorbe potrivite (după ce-l judecase aiurea într-o scrisoare anterioară pe Delceanu), spunând: “Poeziile lui D[umitru] Vasile Delceanu, care s-a născut ca și mine pe Valea Călmățuiului, le găsesc foarte reușite și se poate considera printre poeții prețioși ai Teleormanului. Ex. din “Întrebări”. Are imagini tari ca Serghei Esenin: “Ziuă e sau noapte e? Afară/ Toate sunt frumoase și cuminți,/ Înăuntrul meu un pui de fiară/ S-ar spăla cu viața mea pe dinți”. Admirabile sunt toate cele patru poezii. Dar aș mai remarca „Culori”: “Mi-am căutat un loc între culori/ Să-mi fie cald ca-n sînul maicii mele,/ De-atâta galben lăcrimat din stele,/ Era să mor de nu știu cite ori””. După căderea comunismului, Dumitru Vasile Delceanu este, în intervalul 29 ian. 1990 - 1 nov. 1992, director adjunct. Vreme de patru ani (1992-1996), directorul Dumitru Vasile Delceanu se suspendă din funcție, fiind senator de Teleorman. După mandatul de parlamentar, Dumitru Vasile Delceanu revine profesor la catedră și director adjunct (între 1 dec. 1996 - 31 mai 1999), după care, de la 1 iun. 1999 și până la pensionare, acesta exercită funcția de director. În această calitate, Dumitru Vasile Delceanu s-a ocupat de marcarea, în 11 septembrie 1999, a 110 ani de la înființarea gimnaziului “Sf. Haralambie” (extins, din 1919, ca liceu, ulterior – din 1 ianuarie 1959 - căpătând denumirea “Unirea”). Între timp, renumitul liceu, în urma demersurilor sale, capătă titulatura Colegiul Național ,,Unirea” Turnu Măgurele. În perioada de la debutul în 1966 și 2005, pe Dumitru Vasile Delceanu îl reperăm în paginile mai multor publicații, precum: Amfiteatru, Argeș, Azi, Caligraf, Cetatea, Drum, Familia, Flacăra, Informația Teleormanului, Luceafărul, Moromeții, Opinia, Pagini teleormănene, Ramuri, Sud, Teleormanul, Teleormanul – Supliment, Tribuna Teleormanului ș.a. Dumitru Vasile Delceanu a publicat peste douăzeci de volume, pe care am încercat să le ordonăm, aici, cronologic: 1987: Dinspre singurătate. Versuri (București: Editura “Litera”, 56 p. + il.); 1987: Între lacrimă și stea. Poezii (București: Editura Albatros); Despre singurătate (București: Editura “Litera”, 56 p.); 1991: Anotimpul vindecării. Poezii de dragoste (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 96 p. + il.); 1992: Cerul din fântâni ([Turnu Măgurele: Tip. Cetatea, 44 p.); 1994: Pasărea de fum. Versuri (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 96 p.); 1994: Colivia cu îngeri, Epigrame și caricaturi (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 150 p.); 1994: Armura lui Darie (Glose pe marginea vieţii şi operei lui Zaharia Stancu), Alexandria: “Teleormanul Liber” (224 p. + 6 f. il., ISBN: 973-96906-0-2; cu Bibliografie la p.212-219); 1995: Satul păzit de greieri. Proze (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 130 p.); 1997: Lumina crucii. Versuri (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 80 p.); 1997: Mărul și viermele. Publicistică politică (Turnu Măgurele: f. ed., 116 p.); 1998: Dimitrie Stelaru, un înger căzut (Alexandria: Editura Teleormanul liber, 128 p. [din care: 14 p. ilustrații; ISBN: 973-9283-09-8; monografie]); 1999: Viața Liceului “Unirea”(Alexandria: “Teleormanul Liber”, 146 p., ISBN: 973-9283-19-5); 2000: Eu rămân ce-am fost: romantic. Poezii și eseuri (Alexandria: Editura Teleormanul liber, 72 p. + il.; în colab. cu Valentin Munteanu); 2004: Viața Colegiului Național “Unirea”(Alexandria: “Teleormanul Liber”, 152 p., ed. a II-a cu adăugiri); 2004: Păstor peste năluci. Antologie lirică (Alexandria: Editura “Rocriss”, 206 p.; Prefață: Gheorghe Filip, Postfață:Ana Dobre); 2004: Trei decenii de eternitate. Album în memoria lui Zaharia Stancu (Alexandria); 2005, Zăpadă şi cenuşă (Alexandria: “Teleormanul Liber”, 110 p., ISBN: 973-9283-50-0; Prefață: Gheorghe Stroe); 2005: Vocația scrisului în Teleorman (Alexandria: Editura “Teleormanul Liber” și Asociația Culturală "Florian Crețeanu", 300 p.); 2007: Răstignit pe frunză (Alexandria: Tehnoprint G.P., 86 p., ISBN: 978-973-87749-9-5; Argument: Calinic Argeşanu [Episcopul Argeșului și Muscelului]; Postfață: Dumitru Augustin Doman); 2011:Trubadur în pustie. Versuri (București, Editura Nouă); 2011: Privighetori bolnave. Versuri (Alexandria: Editura Tipoalex); 2012: Un copil de vârsta a treia (București: Editura Rawex Coms); 2012: Trandafir înjunghiat. Antologie lirică (Alexandria: Editura Tipoalex); 2020: Hotarul târziului. Antologie lirică (Alexandria: Editura Tipoalex). Pe de altă parte, Dumitru Vasile Delceanu a fost inclus într-o serie de antologii, anume, pe lângă cea din 1987, și în altele din 1999 (“Scriitori teleormăneni în viață”. Vol. I, Alexandria: Ed. Tipoalex; realizator: IOan Al. Stănescu) și 2001: “Paisprezece poeți din Sud”, “Unsprezece prozatori din Sud”, “Șase publiciști din Sud”, dar și mai recent, în 2008, în “Zece poeți - O sută de poezii. Centenar Marea Unire (Cluj-Napoca: Editura Neuma; realizator: Florea Burtan). Nu în ultim rând, să arătăm că Dumitru Vasile Delceanu a fost preocupat, cum s-a văzut mai sus, și de istoriografie literară (Dimitrie Stelaru, Zaharia Stancu), dar manifestându-se și ca editor (v. 2002: Zaharia Stancu, Trandafir pe zăpadă. Elegii de iubire și moarte, Alexandria: “Teleormanul Liber”, 256 p. + il.), antologie, postfață, note și bibiografie de Dumitru Vasile Delceanu. Totodată, activitatea sa de gazetar a fost vizibilă nu doar în perioada antedecembristă (în cadrul publicației “Pagini teleormănene”), dar și în perioada octombrie 1997 - iunie 2000, când este redactor la publicația turneană, “Cetatea”. Desigur, pentru activitatea sa scriitoricească, Dumitru Vasile Delceanu a fost onorat cu mai multe premii, de asemenea a coordonat cenaclurile literare “Dimitrie Stelaru” (la Casa de cultură a sindicatelor) și “Florian Crețeanu” (din cadrul asociației culturale omonime, de pe lângă Colegiul Național “Unirea”). Dumitru Vasile Delceanu se pensionează în anul 2007, în locul său venind director fiul acestuia, profesorul de engleză și de română, Răzvan Vasile (până în primăvara anului 2021). Bibliografie ; v. și: SV Cristea 1996 – 706-707; SV Cristea 2005 – 512-513; SV Cristea 2014 – 258, 260, 262, 298, 306, 309, 311, 312, 314, 446, 452, 477, 483, 489, 494, 496; SV Cristea 2021 – 246, 274, 418, 423, 471, 473, 475, 483, 517, 535, 558, 564; v. DV Delceanu 1999 – 80-81; Gh.P.Boja 2018 – 139-140; I.Bâță 2020 - 158; A.P. Bolborici (2006 – 99); Gh. Sarău 2022 – documentare on-line și comunicare cu fiul autorului, Răzvan Vasile; comunicare cu scriitorul turnean Noro Jerca - 2022.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii