"VIILE TURNULUI"

 - Lucica DELCEA -

Viile orașului Turnu Măgurele se aflau în Lunca Dunării- pământ nisipos, cu apă la suprafață, foarte roditor, când mergi spre Islaz, pe partea stângă, până la malul Dunării. Toate, proprietate privată.

Cea de-a doua zonă viticolă a turnenilor era de-o parte și de alta a șoselei, de la ieșirea din oraș până la Fântâna Dronii și puțin mai sus până în deal.

La sfarsitul sec. XIX, începutul sec.XX, după culesul viei, vinul se depozita la bordeie, pe care le aveau la vie, acolo rămânea și peste iarnă, motivul fiind acela că osiile roților de la car erau de lemn, și nu de fier, greutatea jgheabului nu permitea transportul acasă. Bordeiele nu se închideau, nici butoaiele cu vin, cine trecea pe acolo intra în bordei, bea un borcan cu vin și pleca mai departe.

Atunci când iarna era grea, turnenii foloseau "boata" de lemn, un fel de cofă, de butoi mai mic, de 20-30 litri, pe care-l prindeau la spate cu curele, să-l aducă acasă. Foarte mulți se deplasau și cu sâniile, trase de boi sau de cai, pentru a-și aduce vinul acasă.

"Boata" era nelipsită din car, în ea se păstra apa rece, pe care o acopereau cu trestie, tăiată din Lunca Dunării.

Majoritatea soiurilor erau nobile, dar erau si din cele hibride : Tămâioasa, Coarnă, Cireașa, Ochiul boului ș.a.

Cea mai renumită vie, pe luncă, era a lui Boscodaru, ca suprafață și mai mult soiuri de masă, făcând aprovizionarea pentru București.

De la locul viei, strugurii erau transportați cu camionul lui Matei Delcea, primul șofer din Turnu Măgurele, (tatăl lui Dănuț Delcea- soțul meu), îi ducea la gară, și de acolo, în vagoane.

Lângă vii, turnenii aveau, în mod obligatoriu, și gradina de zarvat.

În viile producătoare, de pe luncă, turnenii își plantau gutui, peri și meri românești, care aveau o aromă neasemuită.

Spre șoseaua Alexandria, cele mai renumite vii au fost ale lui Frumosu și Silișteni, care aveau și livadă de cireși și nuci.

După 1962, terenul privat a intrat în proprietatea CAP- urilor, viile au fost scoase, înființându-se viile de la Banciu, unde, de prin 1980, se muncea și în acord global( 10-20 0/0) din producție revenea celor ce munceau viile.

După 1990, iarăși s-au plantat vii în zonele, înainte de 1962, mulți au primit la Banciu câte două rânduri( 150m - 200m lungime), în proprietate privată, acum, părăsite, în totalitate.

La Banciu, am avut și noi două rânduri de vie, după 1990.

Sursa: Dănuț Delcea, născut în Turnu Măgurele,

Str. Vasile Alecsandri, care a ascultat, copil fiind, la poveștile lui moș Anton Penuș, " care avea capul plin de istoria turnenilor și nu numai", veteran din Primul Război Mondial, (1916-1918), care a învățat să scrie și să citească în timpul armatei.

Foto: Internet și colecție personală.

SURSA: Lucica Delcea | Facebook