- Cristina CHIFANE -
1941. Siberia. Într-un bordei de sub pământ, o mamă încearcă să își țină în viață cele două fiice, una de aproape 2 ani, cealaltă de 3 luni. Când nu mai au cu ce să facă focul, înfruntă gerul și viscolul pentru a lua două cruci din cimitir și a le băga în sobă. Lemnul e prea umed ca să ardă. Fetițele mor. Cea mică, Anuța, prima. Maria, mai spre primăvară.
https://youtu.be/mTn-zgyzdSM?si=wt2Fsmx34VwIc0jR
De ce? Gheorghe, tatăl lor, supraviețuise masacrului de la Fântâna Albă, care a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord. Forțele sovietice nu au recunoscut niciodată ce s-a întâmplat acolo, dar martorii locali vorbesc de 2000 de morți. Aruncați în gropi comune în locul unde se va planta apoi o pădure de molizi. Frunzele foșnesc a blesteme și durere. Trunchiurile păstrează povestea lor. Sufletele celor rămași în viață nu își mai găsesc niciodată liniștea. Adevăr și mistificare. Un film despre drame care nu ar trebui să mai aibă loc niciodată. Un regizor de excepție și un film care trebuie văzut.
.jpg)
0 Comentarii